Corespondență din Franța: Coronavirus bis

Dana PETRIȘOR

 „Săptămâna trecută este atît de departe… iar acum două săptămâni eram în alt univers...”. Sunt cuvintele Primului Ministru francez (sau, poate, ale Ministrului Sănătăţii, nu mai știu) prin care putem să ne dăm seama cît de departe eram, într-adevăr, de realitate.

Italia era acolo, la nasul nostru, dar nici vorbă să vedem că nenorocirea nu se abate doar asupra altora și drept este că nici acolo nu luase încă dimensiuni de catastrofă.

Gripa sezonieră făcea, ca de obicei, o droaie de victime și medicii erau mult mai preocupați – pe bună dreptate – de aceasta, mai curînd decît de această ciudată și nouă molimă care abia dacă atingea pe cîte un bătrîn beteag, pe ici, pe colo.

Pînă cînd numărul celor atinși a început deodată să crească în mod exponențial. În Italia luînd proporții uriașe și în celelalte țări crescînd amenințător.

Nemții tot nemți: mai organizați, mai disciplinați, cu mijloace tehnice totdeauna mai rapide și mai performante, reușesc să facă zeci de mii de testări pe zi, în timp ce Franța se limitează la cîteva mii, doar la bolnavii cu simptome mai alarmante. Ceilalți, tineri cu simptome benigne, sunt izolați și tratați cu odihnă și Paracetamol, în propriile case.

Ordinele precise și coercitive au întîrziat, din păcate, așa cum întîrzie acum, în România. Totul se reducea la vestitele „recomandări” care au dus la o indiferență generală față de orice precauție. Pînă la o duminică însorită în care o lume întreagă a ieșit la soare și la iarbă verde, în toate parcurile Parisului și ale marilor orașe, sau pe malurile Senei. Picnicuri, plajă, jocuri de societate, nici un spațiu inundat de soare nu scăpase de năvală. Francezii, la fel ca italienii, spaniolii sau românii, sunt popor latin și, din păcate, disciplina nu reprezintă calitatea lor principală.

Panică în sînul autorităților sanitare. A doua zi, „recomandările” luau sfîrșit şi Președintele, grav și autoritar, anunța interdicțiile care aveau să urmeze în cîteva ore. În urma lui, Primul Ministru dădea toate detaliile. Acestea sunt exact aceleași cu cele apărute acum în România sub formă de „recomandări”, doar că, în Franța, sunt adevărate interdicții. Toți cetățenii statului francez – hexagon sau DOM-TOM – sunt izolați în casele lor, fie ele reședințe principale sau secundare, avînd permisiunea de a se deplasa în baza unor motive bine precizate și clar menționate într-o declarație pe onoare (de fiecare dată una nouă): deplasare în interes de serviciu (în care caz, declarația va fi însoțită de o atestație a patronului respectiv); deplasare pe motive medicale nesuferind amînare; deplasare pentru aprovizionarea cu produse de primă necesitate sau farmaceutice, de la magazinul sau farmacia din vecinătate; deplasare pentru a plimba cîinele în apropierea domiciliului sau pentru a face sport (jogging) în jurul domiciliului; deplasare pentru ajutorarea persoanelor vulnerabile sau din motive familiale, cum ar fi garda partajată a copiilor. La controalele poliției sau ale jandarmilor, lipsa declarației este amendată cu 135 euro, dar poate fi majorata la 325 euro. Multe prefecturi au decretat, în plus, „stingerea”, adică interdicția de a ieși după o anumită oră de noapte, pîna dimineața.

Între timp, s-a organizat ajutorul dat bătrînilor sau persoanelor cu mobilitate redusă, prin livrări la domiciliu a cumpărăturilor sau continuarea livrării meselor de către primării, cu luarea de mari precauții pentru persoanele care o fac. Se iau măsuri pentru oamenii străzii, din păcate greu de urmat, dar eforturile sunt enorme.

Iată că molima actuală a dovedit că „țara cu cel mai bun sistem sanitar din lume” este în criză de paturi, de mijloace, de măști și mai ales de medici. Aceștia muncesc pînă la epuizare (azi se anunță trei decese în rîndul lor); studenții de la Medicină și medicii pensionari s-au alăturat medicilor; armata instalează un spital de campanie în zona cea mai lovită a Alsaciei și evacuează cu avioane militare bolnavii care nu mai au locuri, spre spitale din alte regiuni, în timp ce bolnavii ce se pregătesc de ultimul drum o fac fără a-și putea revedea pe cei dragi și fără preot care să-i însoțească în clipa plecării…

Iată de ce „recomandările” autorităților române stîrnesc zîmbete amare în rîndul diasporei care se gîndește la familiile și prietenii din țară. Faptul că aceste „recomandări” se transformă în interdicții doar pe timp de noapte este și mai ciudat. Oare cine și-a plimbat vreodată cățelul între orele 22 și 6 dimineața? Sau cine își face cumpărăturile în acest interval de timp? Poate doar joggingul, pentru cei ce suferă de insomnie!

În același timp, medicii francezi cer cu tărie autorităților statului să reducă încă și mai mult aceste mici libertăți de mișcare, suspendînd dreptul la sport, de exemplu.

Cum nimic nu mai este previzibil… văzînd și făcînd. Și așteptînd voia Domnului, trebuie să ne amintim proverbul universal „ajută-te și Dumnezeu te va ajuta” sau pe cel neaoș românesc „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă”. E de datoria noastră, atît pentru noi, cît mai ales pentru ceilalți, să încercăm să respectăm recomandări sau interdicții și să nu ne lăsăm cu totul în grija Celui de Sus.

Așa să ne ajute Dumnezeu și să dea mintea românului (și a tuturor popoarelor) cea de pe urmă.

Ultima oră: se anunță noi dispoziții şi restrîngeri tot mai mari ale dreptului de mișcare, pentru următoarele luni. Poate chiar din seara asta. Fiecare zi aduce ceva nou.