Copiii ucraineni refugiați în România cer autorităților cursuri de limba română

Copiii ucraineni, reuniți într-un forum special organizat de Salvați Copiii România, solicită cursuri de limba română, o mai bună integrare în școli, măsuri reale anti-bullying, cantine școlare și acces la servicii medicale și servicii de sprijin psiho-emoțional. Puțin peste o treime dintre ei spun că s-au simțit uneori sau tot timpul nefericiți, în vreme ce peste jumătate dintre ei au resimțit cu periodicitate stări de neliniște, arată rezultatele unei anchete derulate de Salvați Copiii România, în rândul copiilor ucraineni cu vârsta între 10 și 17 ani. Dintre aceștia, 23% au apelat la servicii de psihoterapie sau consiliere individuală, 8% au avut nevoie de ședințe cu medicul psihiatru și tot pentru 8% a fost nevoie de vizite la centre de zi pentru îngrijirea sănătății mintale.

În ceea ce privește integrarea educațională, se constată o nevoie a structurării informațiilor cu privire la modul de funcționare a sistemului de învățământ românesc, procedura de înscriere, de notare, serviciile de sprijin și beneficiile care pot fi accesate (de ex. bursă, psiholog) și diseminarea informațiilor într-un mod accesibil, adaptat pentru înțelesul copiilor (de ex. flyere, informare prin rețelele sociale ale inspectoratelor/ministerului educației, platformă/aplicație online). Deși există anumite informații pe site-urile inspectoratelor sau Ministerului, acestea nu sunt suficient de detaliate sau clare. De asemenea, există dificultăți în ceea ce privește punerea în aplicare a metodologiei de înscriere sau echivalare a studiilor la nivelul școlilor.

Copiii, reuniți în cadrul Young Voices of Ukraine – Children’s Participation Forum, au formulat o serie de recomandări, pe care le-au prezentat autorităților din România:

1.     Crearea de centre de consiliere la nivelul județelor unde refugiații pot primi informații, asistență și resurse educaționale, inclusiv în colaborare cu organizațiile neguvernamentale și internaționale care pot oferi sprijin;

2.     Organizarea de către Inspectoratele Școlare Județene a unor cursuri de limba română, inclusiv online, care să fie adaptate curriculumului școlar, susținute de un profesor vorbitor de limba ucraineană și română, în cadrul școlilor frecventate de copii și crearea de către Ministerul Educației a unei platforme/aplicații online cu materiale educaționale în limba română și ucraineană;

3.     Clarificarea statutului de audient, a modului de asigurare a participării copiilor audienți la actul educațional, formarea cadrelor didactice și monitorizarea procesului de integrare școlară;

4.     Pregătirea cadrelor didactice pentru lucrul cu copiii refugiați și îmbunătățirea actului de predare. Profesorii ar trebui să fie mai orientați spre diversitate/ multiculturalitate, mai deschiși către refugiați, care nu sunt la același nivel cu copiii români;

5.     Facilitarea de către inspectoratul școlar/ unitățile de învățământ a accesului la educație prin asigurarea prezenței unui cadru didactic de sprijin în clasele cu elevi ucraineni și/sau a unui coleg de sprijin/mediator cultural (Peer mentoring), care să ofere ajutor la înțelegerea temelor; 

6.     Suport material pentru accesarea sistemului de învățământ prin oferirea de rechizite și manuale. 

Accesul la servicii de sprijin socio-emoțional și de sănătate mintală

·        57,94% dintre copii nu aveau informații despre existența unor grupuri de suport pentru adolescenți;

·        82,24% dintre copii nu aveau informații despre accesarea serviciilor de psihiatrie;

·        48,13% dintre copii nu aveau informații despre accesarea serviciilor oferite de medicii de familie;

·        76,17% dintre copii nu aveau informații despre existența unor centre de zi pentru îngrijirea sănătății mintale;

·        Doar 23,83% dintre copii au menționat că au informații despre linii telefonice de sprijin și consiliere pentru copii;

·        23% au apelat la servicii de psihoterapie sau consiliere individuală;

·        20% au participat la ședințe cu consilierul școlar;

·        26% au fost incluși în programe de psihoeducație si conștientizare;

·        7% au apelat la linii telefonice și consiliere;

·        8% au apelat la centre de zi pentru îngrijirea sănătății mentale;

·        25% au fost incluși în grupuri de suport pentru adolescenți;

·        8% au avut nevoie de vizite la medicul psihiatru.