Copiii care nu exista

Adriana SZABO Nicolae TEREMTUS adriana@gazetademaramures.ro teremtus@gazetademaramures.ro Trecem in fiecare zi pe langa ei, fara sa stim sau sa ne intereseze ca durerea si nepasarea striga din piepturile lor. Sunt bruneti sau blonzi, cu ochi mari si maini subtiri, zambet cald sau o mina serioasa. Au o luna sau 20 de ani. Nu au trecut, dar nici viitor. Vorbim de saracie, violenta, mizerie, dezinteres. Vorbim de copiii care nu exista. Copiii care nu exista! Am vrea sa fie titlul unui film inspirat de o imaginatie bolnava, dar trebuie sa acceptam ca e o realitate a sistemului de asistenta sociala romanesc. Si nu numai... Baia Mare, 2008. Un popas la sectia de Pediatrie III, ce apartine de Spitalul Judetean de Urgenta „Dr. Constantin Opris”, ne aduce in fata ochilor copii sub doi ani, printre care cativa care „nu exista¬. Nu au acte, nu au CNP, in concluzie, nu fac parte din nicio evidenta, nu au drepturi si nici obligatii. Nu au acte pentru ca adultii care trebuiau sa se ocupe de ei nu au simtul raspunderii, sunt nemernici, indolenti si ar trebui pusi la stalpul infamiei, ori in desertul lui Cioroianu. Cand este vorba de copii si lipsa de ingrijire, fie din partea parintilor, fie din partea statului nu exista „pardon”. Nu trebuie sa ne purtam cu manusi si nu trebuie „sa intelegem” sistemul ori dramele unor degenerati ce isi fumeaza (a se citi se drogheaza) si beau trecutul, dar si viitorul copiilor pe care i-au facut. Dintr-o discutie oarecare am aflat ca sunt copii care nu au acte, ca sunt copii care au parinti care, la randul lor, nu au acte. Pruncii sunt abandonati si zac prin Spitalul Judetean pana la varste incredibile. De la cateva luni, la ani de zile. Am plecat pe firul povestii acestor copii cu o convingere ce s-a dovedit a fi falsa² nu ajunge sa stii cati copii s-au nascut si cati au acte, diferenta (daca exista) fiind reprezentata de cei care nu au acte. Doua coloane, doua situatii statistice. Problema este mult mai complicata. Am fost „rapusi” de un sistem, birocratic si indolent. Mai multe zile am umblat sa vedem de ce exista zeci, sute de copii care nu au acte de identitate. Pe parcurs am aflat ca sunt cazuri, rare este drept (dar ele exista), ale unor copii care au sase ani, 12 sau chiar 20 de ani si nu au fost inregistrati. Filiera e urmatoarea² Maternitate, Serviciul de Evidenta al Populatiei (municipiu, judet), Serviciul de Asistenta Sociala, Directia pentru Protectia Copilului, fosta Directie Sanitara, Spitalul Judetean. Este un cerc in care te pierzi si nu intelegi nimic. In epoca internetului supersofisticat, nu putem sti cati copii nu au acte... De ce, cine ar trebui sa se ocupe de aceste cazuri si multe alte intrebari nu-si gasesc raspunsul... Fiecare institutie are o justificare, o scuza si toti arata spre Spital. Aici, dupa o discutie cu sefa de la Pediatrie III, unde poposesc multi dintre cei care fac parte din familia celor care nu exista, ne-am lamurit. Vina este colectiva, a noastra, a tuturor, nu a celor din sistemul sanitar. La Spital vin femei sau tinere care nasc si pleaca fara sa se uite inapoi. „Spitalul este o unitate medicala. Noi nu ne ocupam cu probleme de evidenta populatiei. Trebuie sa se inteleaga acest lucru. Acesti copii stau la noi pentru ca nu putem sa ii ducem in strada. Se pot vedea adresele, corespondenta pe care, in decursul anilor, am avut-o cu institutiile care ar trebui sa rezolve problemele copiilor”, ne-a declarat directorul medical al Spitalului Judetean, Sabin Nemes Bota. Problema acestor copii, care nu au un apartinator legal, care nu pot fi plasati inca intr-un stabiliment de tip familial, este ca raman in spitale, desi nu au nevoie de ingrijiri medicale. In acest caz, la Pediatrie III, medicul-sef Ioana Nicoara se confrunta cu situatii ce nu tin de fisa postului ei, dar pe care se vede in situatia de a le rezolva, pentru ca nimeni altcineva nu o face. In urma cu ceva vreme, in timp ce era de garda la Spitalul Judetean, ambulanta ii aduce o fetita autista pe care niste cetateni au gasit-o in mijlocul drumului. Dupa un consult a rezultat ca nu necesita ingrijire spitaliceasca, motiv pentru care a sunat la Centrul de Primire in Regim de Urgenta (CPRU), sa duca fetita acolo. De la celalalt capat al firului i s-a spus ca nu poate fi primit copilul fara ancheta sociala. A fost necesara o interventie la directorul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC), Cornelica Ilea, ca sa poata fi primit copilul. La o adresare directa, nici nu au stat de vorba cu ea. A fost doar unul dintre cazurile in care sintagma „in regim de urgenta” nu a avut nicio acoperire. Copiii care ajung in astfel de situatii asteapta foarte multa vreme solutii juridice, mai ales ca activitatea in instanta se desfasoara extrem de lent. Certificatele de nastere se obtin greu, iar in momentul in care copilul depaseste varsta de un an, inregistrarea se poate face doar prin instanta. Media pentru obtinerea unui certificat, in cel mai bun caz, este de sase luni. Sase luni in care copilul este privat de drepturi esentiale, cum ar fi dreptul la ingrijiri medicale. Doar pentru ca cineva a omis sa il treaca in acte. Mai e apoi o problema, ca sa inregistrezi un copil, trebuie facut un dosar, care trebuie sa cuprinda actul de identitate al mamei. Exista insa mame care nu au nici ele certificat de nastere, daramite carte de identitate. Ce se intampla cu copiii acestia, ne explica tot medicul de la Pediatrie III² „Nu exista. Fara acte, nu exista! Nu beneficiaza de protectie sociala, de asistenta medicala, de alocatie... Copiii acestia stau pe unde apuca si cand ajung la Pediatrie III, stau la Pediatrie III. Am noroc ca colaborez foarte bine cu cei de la Evidenta Populatiei. Acuma, de exemplu, am un copil care a fost internat in spital, un copil din judetul Mures, varsta aproximativ 5 luni, adus de un apartinator, un barbat care nu spune ca ar fi ruda cu copilul. Bolnav, copilul a fost spitalizat, tratat si adus la mine. Copilul este neidentificabil, din alt judet si cu o problema de distrofie pe care insa putem sa o rezolvam. Am luat legatura cu Politia locala, urmeaza sa ii fac o fotografie si sa le-o trimit ca sa poata sa identifice copilul in teritoriu si sa poata sa-mi spuna ce au gasit. Pana acum am discutat doar de bebelusi, dar exista si copii de varste mai inaintate care se gasesc in aceeasi situatie. Dupa ce trec de varsta de doi ani, ei trebuie sa paraseasca sectia de Pediatrie III, dar asta nu inseamna ca problema lor s-a rezolvat. Problema lor trebuie preluata de DGASPC. Numai ca destinul acestor copii ajunge in mainile factorilor de decizie sub forma unor dosare. Ori, una e sa ai materialul in fata si sa lucrezi cu el, alta e sa citesti despre el”, a spus Nicoara. Nu putem sti cati copii „nu exista”, tocmai pentru ca absenta oricarui act doveditor al existentei lor ii face de negasit. O evidenta a lor s-ar putea eventual face printr-o actiune de teren foarte ampla a Politiei in sectoarele fierbinti din oras, gen Craica, Iazului, Horea 46B, zone in care stim clar ca au existat antecedente. La SPAS nu am reusit sa vorbim cu nimeni. Nici nu ne-am mai obosit sa mergem. Problema este clara. Rezolvarea cazurilor se face cu daruire, cu teren, cu multi nervi si munca ce nu este trecuta, probabil, in fisa postului. In 2006 au trecut mai bine de 100 de copii prin Pediatrie III, din care cam 20% au avut astfel de probleme. A existat la un moment dat un copil care a stat in Spitalul Judetean 6 ani. „In momentul in care a aparut un articol in Gazeta despre cazul lui, directorul adjunct al DGASPC, Nicolae Boitor, a venit si a zis² hai sa vedem cum putem face sa-l scoatem pe asta, sa fie legal”, a precizat dr. Nicoara. Dar domnul Boitor este un personaj aparte. Am trecut apoi pe la Centru de Primire in Regim de Urgenta (CPRU), unde ni s-a vorbit frumos, ca la carte, despre procesul de inregistrare in acte a acestor copii. Seful centrului, Felicia Merluse, ne-a vorbit frumos si ne-a trimis la directorul Boitor. Ne-am dus asadar la Boitor, sa vedem ce solutii ne da el. Ne asezam la discutii cu Boitor. Ne vorbeste si el din manual. Ne vorbeste despre actiunile in instanta, despre obligatia cetateanului de a informa autoritatile cand gaseste un copil. „Noi am facut niste progrese, de cand am inceput sa colaborez cu doamna Nicoara mai bine, ca la inceput o fost numai asa niste tunuri care ni le-o trimis. Cu mine o sa puteti colabora de cate ori o sa doriti dumneavoastra, eu am colaborat si cu colegii dumneavoastra, desi m-au bubuit si tot am colaborat cu ei”, a precizat Boitor. Dam sa iesim, Boitor, pe hol, pe un ton scazut² „Sper ca nu incepeti sa ma bubuiti cu articole de scandal in presa, ca nu imi trebe asa ceva!” Incercam sa-i explicam... Evidente neclare Am fost la Spitalul Judetean pentru a afla numarul nasterilor pe ultimii trei ani („2005, 2006, 2007). Potrivit actelor interne au fost, pe ani² 2890, 2738, 2539 de nasteri. Tot pe ani cate 72, 69, 69 de copii neinregistrati. Coincidenta face ca in ultimii doi ani sa fie acelasi numar de copii neinregistrati. La Evidenta Populatiei Baia Mare, pe cei trei ani s-au eliberat 3152, 3006, 3082 de certificate de nastere. De ce este o asa mare diferenta intre nasteri si acte eliberate nu a putut sa ne explice nimeni. De Evidenta Populatiei de la judet, numai de bine. Ne cerem scuze ca am deranjat un domn ce se facea ca lucreaza. Subliniem ca vorbim doar de cazurile gasite. Sunt mult mai multi copii fara identitate. Dati-le o sansa! Legea copiilor Exista o lege pentru protectia copiilor. L 272/2004 arata cine si ce trebuie sa faca in astfel de cazuri. Pana la urma, este o problema de a respecta legea. Punctam chestiunile esentiale, poate se trezesc domnii si doamnele ce iau salariul de la contribuabili. In caz de abandon la nastere, unitatea medicala sesizeaza DPC in 24 de ore. Politia stabileste persoanele care raspund de caz. Asistenta Sociala demareaza inregistrarea nasterii. Directia pentru Drepturile Copilului are cinci zile pentru a semna procesul verbal de constatare a parasirii copilului. La inregistrare, cei obligati de lege sunt DPC, SPAS, Politie. Dar legea e optionala si copiii stau fara identitate luni si ani de zile.