Coordonatorul „Cartii negre a comunismului”

Carte de vizita: Istoricul francez Stephane Courtois s-a nascut in 25 noiembrie 1947. Este director cercetator la Centrul National de Cercetare Stiintifica, in GEODE, grupul de studiu si observare a democratiei, la Universitatea din Paris. Istoric avizat al comunismului si al diverselor forme de marxism-leninism, Stephane Courtois este co-fondator – impreuna cu Annie Kriegel – al revistei Communisme. A fost conducatorul de proiect al renumitei Livre noir du communisme, o carte cutremuratoare despre ororile comunismului mondial, carte care l-a facut celebru in intreaga lume. Coordoneaza colectia „Democratie sau totalitarism” a Editurii Rocher. Prezent aproape anual la Scoala de vara organizata la Memorialul Sighet, Stephane Courtois ofera celor care vor sa asculte, veritabile lectii de istorie. Am aflat ca informatiile despre regimul represiv din Romania treceau granita destul de frecvent, problema era ca nimeni nu dorea sa le auda. Reteaua comunista prinsese in plasa toata Europa si nu lasa loc vocilor disidente, cu atat mai putin actiunilor destabilizatoare. Reporter: Cand ati inceput sa va interesati de regimul comunist din Romania? Stephane Courtois: Am inceput sa ma interesez de comunismul din Romania prin anii ’80. In vremea aceea am inceput sa lucrez la o biografie a unui comunist ungur, Eugen (Egon) Fried pe care Internationala Comunista il trimisese in Franta in 1930 si care era adevaratul lider al Partidului Comunist Francez din 1930 pana in 1939. Acesta a fost in Franta, in 1931, in acelasi timp cu Ana Pauker. Au avut impreuna o fetita. Astfel am inceput sa ma interesez de Pauker si am gasit multe documente la Moscova, toate dosarele Anei Pauker, ale lui Marcel Pauker etc. Apoi, bineinteles, am inceput sa ma interesez de Romania, de comunismul din Romania, datorita Memorialului. Am fost invitat pentru prima data in 1999 si in 1998 Academia Civica si Humanitas publicasera deja traducerea „Cartii negre a comunismului”, care avea un capitol suplimentar despre Romania, asa ca, evident, era foarte interesant si am fost invitat la Memorial. Nu stiam ce se intampla aici, dar cand am vazut toata truda care se facea aici, Memorialul, scoala de vara, ecoul international pe care il avea, m-am gandit ca e un lucru remarcabil si trebuie sustinut. Am fost invitat sa fiu rectorul scolii de vara si am acceptat pentru ca cred ca la nivelul intregii Europe, aici se face lucrul cel mai interesant. Rep.: Prin ce cai au ajuns informatiile despre represiunea comunista in Franta? S.C.: Informatii despre comunism au venit in permanenta, dar nimeni nu dorea sa le auda. Chiar si cand era cineva fost important care spunea ceva despre asta, cum a fost cazul lui Andre Gide, marele scriitor francez, in 1937, cand a revenit din URSS si a scris o carte unde spunea „Uite, nu exista libertate in URSS”, a fost un scandal abominabil, a fost atacat in mod violent si nu a spus mult, a spus doar ca nu exista libertate, ceea ce era evident. Astfel, exista o problema, informatiile soseau, dar multi oameni nu doreau sa auda asa ceva. In plus, evident, comunismul, care era foarte puternic la noi in Franta, facea totul ca sa nu se vorbeasca despre asta. Un cuplu infernal si fenomenul Pitesti Rep.: Daca anatemizam un regim, riscam sau nu sa cream un precedent? S.C.: Nu asa trebuie vazuta problema, daca condamnam un regim, e pentru ca exista motive sa-l condamnam. Daca Stalin, daca Ceausescu nu ar fi facut ce au facut, nu ar fi existat motive sa fie condamnati, dar au facut si astfel exista un motiv sa fie condamnati. Nimeni nu condamna ideea, ci faptele. Rep.: Cine a fost geniul rau in cuplul Ceausescu? S.C.: Cum spunem in franceza, cei doi fac o pereche. Bineinteles, el a inceput, dar ea l-a ajutat. Nu e nimic nou insa, a fost acelasi lucru cu cuplul Mao Tze Dun. Mao Tze Dun era evident seful, dar sotia lui a fost teribila, a jucat un rol foarte important in Revolutia Culturala in 1966, care a fost un dezastru artistic pentru China. Au fost niste cupluri infernale. Rep.: Despre „fenomenul Pitesti” cand ati aflat? S.C.: Prima data cand am auzit vorbindu-se despre Pitesti a fost chiar dupa Cartea neagra a comunismului. In 1987 era un psiholog roman, Irena Talaban, care a plecat din Romania dupa ’89 si cand a vazut cartea neagra...care aparuse, mi-a trimis imediat o scrisoare enorma, dupa care am intrat in contact si mi-a spus ca a facut o teza de psihologie pe fenomenul Pitesti, mi-a explicat lucrurile asadar, despre Pitesti am aflat de la romani. Am cunoscut apoi, la Memorial, o victima de la Pitesti, dar prima care mi-a povestit despre Pitesti a fost Irena Talaban, care facuse teza de psihologie in Franta despre fenomenul Pitesti. Nu au nicio remuscare, nici un regret Rep.: Apreciati ca fiind un lucru normal ca fostii comunisti sa activeze in viata politica actuala? S.C.: Nu e normal deloc. Sunt oameni care au fost responsabili de existenta regimului totalitar, care chiar daca s-au convertit total la democratie, trebuie sa se explice in fata natiunii: ne-am inselat, am facut rau etc. Dar, evident, nu au nicio remuscare, niciun regret, singurul regret pe care il au este acela de a fi riscat sa piarda puterea. Stim foarte bine cine este domnul Iliescu, toti acesti oameni sunt bine cunoscuti de romani, dar si in strainatate stim cine sunt. Cand a fost discursul presedintelui despre crimele comunismului, in acea zi am deschis televizorul, eram la Paris, ca sa vad cine vorbeste despre asta. Si am auzit : „In Romania presedintele a tinut un discurs despre condamnarea crimelor comunismului”. Apoi, un comentariu: Am prezentat parerea lui unui roman pe care l-am intervievat la Bucuresti, cine, Iliescu. Si ce a zis: metodele presedintelui sunt metode staliniste. A fost o retea europeana, presedintele comunistilor francezi isi petrecea vacantele in Romania, la invitatia lui Ceausescu, asa ca nu permitea sa se vorbeasca urat despre comunistii romani. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro