Controvese privind titlul de cea mai bogata tara din lume

Bruce Bawer, scriitor pe teme sociale si culturale, a consemnat pentru The New York Times, citat de Rompres, un articol in care ia in discutie bunastarea economica a tarilor nordice si, in mod special, pe cea a Norvegiei, cunoscuta pana acum drept ”cea mai bogata tara din lume”. Cunostintele generale despre viata economica a tarilor nordice pot fi rezumate cat se poate de succint: oamenii sunt instariti, toate nevoile lor fiind intampinate de stat. Norvegienii insisi sunt de aceasta parere, insa realitatea este cu totul alta, fapt sustinut si de studiile recent realizate, ce vin sa confirme afirmatiile americanilor legate de starea financiara a Norvegiei. In vreme ce SUA prezinta situatia economica a Norvegiei ca nefiind deloc infloritoare, liderii norvegieni prefera sa infatiseze SUA ca fiind o natiune divizata, in care somerii si persoanele fara adapost sunt intalnite la tot pasul. Scopul acestei strategii este de a mentine credinta populatiei ca sistemul de ajutorare sociala, finantat prin taxele pe venit crescute, garanteaza mai multa siguranta in ceea ce priveste protectia economica si oferirea de inlesniri decat sistemul american. Protectia poate fi, intr-adevar, buna, insa unii norvegieni pun la indoiala aceste inlesniri. Carente In Oslo, colectiile bibliotecilor sunt de mult depasite, iar bazinele publice pentru inot au o nevoie disperata de ingrijire. Unele rapoarte descriu lipsuri grave ale dotarilor ofiterilor de politie si ale scolilor. Pana si spitalele duc lipsa de cele mai simple medicamente, cum ar fi siropul de tuse. Cei care sunt dependenti de medicamente aglomereaza strazile centrului orasului Oslo, insa persoanele care au nevoie de metadona sunt puse pe o lista de asteptare pe care pot ramane timp de mai multe luni. In Norvegia, opinia generala fata de acest aspect este ca trebuie sa fi aparut undeva pe parcurs o greseala, intrucat este pur si simplu imposibil ca aceste lucruri sa se intample in ”cea mai bogata tara din lume”. De ce imaginea norvegienilor face referire la o asemenea bogatie? Unul dintre motive poate fi acela ca, in comparatie cu stramosii lor, care au trait inainte ca petrolul din Marea Nordului sa fi fost descoperit, ei sunt intr-adevar bogati. Argumentele scepticilor Cateva voci pun la indoiala statutul Norvegiei de cea mai bogata tara din lume. Este usor de observat ca norvegienii traiesc dupa alte standarde decat americanii. Ei folosesc aparatele electro-casnice si mobilele care s-au invechit si se deplaseaza in automobile demodate. Profesorii sunt prost remunerati in toate tarile, insa in Norvegia, acestia, impreuna cu copiii, isi aduc sandvisuri la scoala. In New York, pauzele de masa sunt petrecute intr-un fast-food sau intr-un restaurant, in Paris - intr-un restaurant sau braserie, cu un pahar de vin in fata, in vreme ce in Norvegia pauzele de masa sunt petrecute in fata biroului, cu sandvisurile de acasa. Nu este vorba de traditie sau despre o preferinta pentru o viata simpla, nematerialista. Luarea mesei in oras este pur si simplu prea costisitoare intr-o tara in care profesorii, spre exemplu, castiga aproximativ 50.000 de dolari pe an brut. Pana si cea mai umila masa - o pizza mare livrata de cel mai cunoscut local din Oslo - va avea un cost de 34-48 de dolari, incluzand taxa de livrare si TVA-ul de 25 %. Nici cumparaturile nu sunt ieftine. In fiecare week-end, armate intregi de norvegieni calatoresc pana in Suedia pentru a face cumparaturi in supermarketurile care constituie chilipiruri, conform standardelor norvegiene. In acelasi timp, nici aceasta nu este o solutie ideala, intrucat benzina costa mai mult de 6 dolari/galon in Norvegia - tara exportatoare de petrol. Cifrele seci Toate aceste aspecte au iesit la lumina anul trecut, gratie unui studiu realizat de organizatia suedeza de cercetare Timbro, care a comparat Produsul Intern Brut al celor 15 tari din UE (inaintea extinderii Uniunii din 2004) cu cel al celor 50 de state americane si al districtului Columbia. Norvegia, nefacand parte din UE, nu a fost inclusa in aceasta comparatie. Dupa ce au fost ajustate cifrele diverselor puteri de cumparare pentru dolari si euro, singura tara europeana al carei castig pe cap de locuitor a fost mai mare decat cel din SUA a fost micutul Luxemburg, care s-a situat pe locul trei, intre statele americane Delaware si Connecticut. Urmatoarea tara europeana de pe lista este Irlanda, aflandu-se pe locul 41 din totalul de 66; Suedia s-a aflat pe locul al 14-lea dinspre partea de jos a listei, fiind urmata de statul american Oklahoma si apoi de Marea Britanie, Franta, Finlanda, Germania si Italia. Ultimele trei locuri au revenit Spaniei, Portugaliei si Greciei. In acelasi timp, a constatat studiul, daca UE ar fi fost luata in considerare ca un singur stat american, s-ar fi situat pe locul cinci dinspre partea de jos a listei, depasind doar statele Arkansas, Montana, West Virginia si Mississippi. Pe scurt, in timp ce scandinavii au declarat intotdeauna ca traiesc mult mai bine decat americanii, statisticile realizate de Timbro indica cu totul altceva. Aceasta pozitie a fost sustinuta si de lucrarea unui expert pe probleme economice suedez, Johan Norberg. Punand in contrast ”visul american” cu ”iluzia europeana”, Norberg a evidentiat diferenta: ”Cresterea economica din ultimii 25 de ani a fost de 3 % pe an in cazul SUA, in timp ce aceea a UE a fost de doar 2,2 %. Astfel, reiese faptul ca economia americana aproape ca s-a dublat, pe cand cea europeana a crescut cu abia jumatate. Puterea de cumparare a americanilor este de 36.100 de dolari pe cap de locuitor, iar cea din UE este de 26.000 de dolari, iar diferenta dintre ele creste in continuare”. Studiul KPMG Un element ce poate parea gresit in studiul Timbro este reprezentat de plasarea tarilor scandinave in partea de sus a listei si a Spaniei in extremitatea de jos. Spaniolii traiesc mult mai bine decat scandinavii, din multe puncte de vedere, preturile din Spania fiind mult mai scazute decat cele din tarile nordice. La sfarsitul lunii martie un alt studiu, apartinand de aceasta data firmei internationale de contabilitate si consultanta KPMG, a facut lumina in cazul acestui paradox. A indicat faptul ca atunci cand venitul a fost pus fata in fata cu costurile vietii de zi cu zi, scandinavii au aparut ca fiind cei mai saraci oameni din Europa de Vest. Danezii au avut cel mai scazut venit, norvegienii - al doilea, iar suedezii al treilea. In acest clasament, Spania si Portugalia au ocupat primele locuri. Recent, ministerul danez de Finante a facut cunoscut un studiu prin care se compara venitul disponibil pentru cheltuielile private in 30 de tari. In acest studiu, Norvegia s-a descurcat mai bine decat in cel al KPMG - se situeaza in continuare mult in spatele tarilor europene, insa a reusit sa depaseasca doua tari: Irlanda si Portugalia. Insa si acest studiu vine ca o confirmare a imaginii create de Timbro si de Norberg prosperitatii americanilor si europenilor. In timp ce suma dedicata cheltuielilor personale in SUA s-a situat in jurul a 32.900 de dolari pe persoana, in tarile Europei de Vest (cu exceptia Luxemburgului, in care aceasta suma se ridica la 29.450 de dolari) suma dedicata cheltuielilor private variaza intre 13.850 si 23.500 de dolari, in Norvegia - 18.350 de dolari. Intre timp, Norvegia este numita in continuare ”cea mai bogata tara din lume”. Evident, aceasta e o prejudecata ce nu va putea fi inlaturata prin publicarea catorva studii. The New York Times