Contraatac in Asia Centrala

Daca ar fi sa ne exprimam in limbajul jucatorilor de sah, Donald Rumsfeld, ministrul american al Apararii, a reusit sa desfasoare un contraatac daca nu stralucitor, cel putin reusit in partida central-asiatica. La bataie a fost pusa mentinerea de catre Washington a bazelor sale militare din Asia Centrala, noteaza RIA Novosti, citat de Rompres. Kargazstan, convins In timpul vizitei inopinate in Kargazstan, Donald Rumsfeld si-a asigurat sprijinul oficialitatilor de la Biskek privind mentinerea bazelor americane in aceasta tara pentru o perioada nelimitata. De altfel, exista mai multe moduri in care ar putea fi interpretata declaratia pe care ministrul kargaz al Apararii, Ismail Isakov, a facut-o in cadrul unei conferinte de presa comune: „baza din Manas va fi mentinuta atat timp cat o va cere situatia din Afganistan.” Este o formulare foarte cunoscuta, iar vizita pe care liderul Pentagonului a intreprins-o la Biskek reprezinta reactia Washingtonului la decizia Organizatiei de Cooperare de la Shanghai (OCS), inclusiv a Rusiei si Chinei, de a le solicita SUA si altor participanti ai coalitiei antiteroriste din Afganistan sa fixexe o data limita pentru prezenta bazelor lor militare din Kargazstan si Uzbekistan. Totodata, membrii OCS au dat de inteles ca, in conditiile in care Washingtonul declarase in repetate randuri ca inregistreaza succese evidente in lupta impotriva terorismului din Afganistan, prezenta contingentului american in regiunea Asiei Centrale nici nu mai este necesara. Acest punct de vedere a fost sprijinit si de guvernul Uzbekistanului, si de noua conducere a Kargazstanului, adica de ambele tari unde exista baze militare americane. Se pare ca la Washington aceasta remarca a OCS a fost interpretata ca o invitatie la retragerea trupelor. „Lacul cu nuferi” Daca americanii intr-adevar vor fi nevoiti sa plece din Uzbekistan si Kargazstan, atunci strategia „Lily-Pad” (in traducere „frunza de nufar” - strategia potrivit careia SUA isi repozitioneaza fortele din strainatate, optand pentru baze mai mici si tranzitorii, n.red.) a lui Donald Rumsfeld va avea puternic de suferit. In cadrul strategiei, Rumsfeld, in scopul de a tine sub control situatia din Asia Centrala, intentioneaza sa acopere intreaga regiune cu baze militare americane, precum „lacul cu nuferi”. Totodata, inainte de a-si incepe vizita in Asia Centrala, Rumsfeld declarase ca pierderea accesului la bazele aviatice-cheie de pe teritoriul Uzbekistanului si Kargazstanului „nu va avea nici un fel de urmari asupra modului de desfasurare a operatiunilor militare din Afganistan”. Din declaratiile lui Rumsfeld reiesea ca Pentagonul are o oferta destul de mare, care ii poate permite sa compenseze pierderea oricarei baze militare din regiune. „Gandim intotdeauna in perspectiva, de aceea ne simtim siguri pe noi”, le-a spus Rumsfeld reporterilor ce il insoteau. Cu toate acestea, membrii OCS nu sunt catusi de putin interesati sa afle daca SUA vor reusi sau nu sa-si gaseasca baze in alta regiune: ei vor sa stie de ce asemenea baze trebuie sa existe tocmai in Asia Centrala. Miza: aeroportul Manas Sa vedem cum functioneaza aceste baze - daca, desigur, acestea sunt parte a operatiunii din Afganistan si nu altceva. De exemplu, Rumsfeld nu reuseste sa obtina la Dusanbe permisiunea ca avioanele militare americane, care isi au baza pe aeroportul international Manas din Kargazstan, sa tranziteze teritoriul tadjik spre Afganistan. Atunci, in contextul operatiunii antiteroriste din Afganistan, valoarea acestei baze a SUA devine destul de discutabila. Este adevarat ca, in acest caz, dreptul la survolare ar putea fi acordat de alt stat: de Uzbekistan sau de China. Totodata, pentru a ajunge la Manas, trebuie sa tranzitezi un spatiu aerian ce apartine Rusiei si apoi Kazahstanului. Iar toate aceste tari sunt membre ale OCS. Scopul anuntat de americani Astfel, indiferent de cat de insistent ar invoca Rumsfeld caracterul bilateral al acordului privind baza militara, tocmai OCS, care este formata din cele sase state sus-mentionate, are motivul absolut intemeiat de a intreba in ce scop detin SUA baza militara din Kargazstan. Pentru ca acest scop ar putea corespunde intereselor tarilor din regiune, dar ar putea foarte bine si sa nu corespunda. Este suficient sa ne amintim de faptul ca, in 4 martie, guvernul Kargazstanului refuzase sa-i ofere Washingtonului dreptul de a folosi baza din Manas pentru efectuarea unor zboruri de cercetare, indreptate impotriva Chinei si altor tari din regiune. Kargazstanul luase aceasta decizie dupa ce se consultase cu partenerii din cadrul OCS. Dar, sa revenim la declaratia finala a recentului summit al OCS, unde participantilor la coalitia antiterorista li s-a recomandat „sa se decida in ceea ce priveste termenul limita pana la care vor putea fi folosite obiectivele sus-mentionate de infrastructura si pana la care contingentele lor militare se vor afla pe teritoriul tarilor-membre ale OCS”. Daca este sa se ia in considerare faptul ca, in aceasta faza Washingtonului doar i s-a sugerat discret ca prezenta trupelor americane in tarile din OCS necesita o fundamentare clara, termene exacte si reguli de sedere garantate, atunci putem spune ca acest contraatac al lui Rumsfeld nici nu trebuie considerat un succes prea mare. RIA Novosti