Consulatul mitei

Multi dintre maramuresenii plecati la munca in Milano descriu atmosfera de la Consulatul din Milano, institutia care ar trebui sa le apere drepturile, ca fiind una in care mita pluteste intr-o atmosfera tensionata, intretinuta de mai toti angajatii. De la portarul, care te intampina cu aerele celui care decide cine are dreptul sa intre in consulat, si pana la cel poreclit “consulul-mita”: Mircea Gheordunescu, fostul director adjunct al SRI. Mare parte dintre romanii plecati sa-si incerce norocul peste hotare s-au stabilit in Italia, tara in care au ajuns sa formeze cea mai mare comunitate de straini. Cei mai multi romani s-au stabilit (mai mult sau mai putin legal) in nordul peninsulei. Printre cei atrasi de clima mediteraneeana, un numar semnificativ este reprezentat de maramureseni (numai din Borsa se estimeaza ca ar fi plecat peste 10.000 de romani, dupa valul de emigrari orasul primind generic denumirea de “Micul Milano”). Cei mai multi romani din strainatate au ales emigrarea gandindu-se la un trai mai bun. Au vrut sa uite de salariul minim pe economie, de birocratie excesiva, de coruptie, de spagi sau de micile atentii, element obligatoriu pentru a fi luat in seama in institutiile romanesti. Au plecat fara sa se gandeasca la probabilitatea ca, printre alte atributii, ambasadele si consulatele nu se ocupa numai de promovarea valorilor romanesti. Cei care au ajuns in nordul Italiei au primit in plin, fara platosa apararii, socul coruptiei din institutia care ar trebui sa le apere drepturile: Consulatul din Milano. In aceasta institutie, cuvantul de ordine printre reprezentantii sistemului diplomatic romanesc pare a fi mita. Pentru a intra in Consulat trebuie sa treci de portar, care are cota lui din suma totala. Conform datelor afisate pe site-ul Ambasadei din Roma, Consulatul din Milano ar trebui sa primeasca in audienta 20 de cetateni pe ora. Cum criteriul selectiei nu este reglementat, portarul devine primul om important din Consulat. Datorita acestui “merit”, omul si-a insusit dreptul de a percepe o taxa de intrare. Ai bani, intri, nu ai bani, stai afara. Se poate intampla sa ai sansa sa-l prinzi in toane bune, si te trece gratis pe o lista de asteptare. Dar vei astepta mult si bine… Pentru ca pana sa ajungi la portar trebuie sa imbatranesti la cozi infernale, dar o data intrat in consulat, ti se pare “romaneste” ca mita sa se ofere in sistem organizat. Mita in sistem organizat Mai multi maramureseni care locuiesc in Milano au descris GAZETEI aventura lor pe holurile Consulatului. Deoarece nu putem sa le oferim siguranta ca situatia se va schimba si nu vor avea de suferit de pe urma marturiilor, le vom pastra anonimatul. Raluca G. din Baia Mare povesteste ca: “prin luna mai a anului 2004, aveam nevoie de un carnet de sanatate pentru fetita mea care s-a nascut in Italia. Pentru a obtine acest carnet trebuia sa ma prezint la consulat sa o treaca pe pasaportul meu. Am reusit sa intru in consulat dupa mai multe ore de asteptare, iar pentru serviciul solicitat am platit la caseria consulatului 350 de euro. Am primit, in schimb, o chitanta de 50 de euro si mai pot justifica 35 de euro, taxa de poza. Pentru ce am platit 350 de euro, nu mi-a spus nimeni.” Este greu de crezut ca Mircea Gheordunescu, consulul general, nu stie nimic din toate astea. C.S. este un alt baimarean care a fost nevoit sa se confrunte cu degringolada din Consulat. El s-a prezentat la institutie pentru a solicita o procura prin care o imputernicea pe sotia sa, aflata in Romania, sa transporte dincolo de granitele tarii, un copil minor. Pentru a evita listele de asteptare, i-a oferit portarului 50 de euro. Pentru aceasta suma, portarul a preluat atributiile unui ghid. L-a dus pe baimarean la consul si la celelalte oficii. Conform datelor prezentate pe site-ul Ambasadei din Roma, taxa pentru autentificarea unei procuri este de 45 de euro, iar pentru legalizare se mai plateste 30 de euro. Pe baimareanul C.S amabilitatea l-a costat scump, deoarece pentru acea procura el a platit 400 de euro. Pe langa mita incasata riguros, personalul din Consulat nu se straduie prea mult cu informarea concetatenilor pe care-i reprezinta in nordul Italiei. “La intrare te intampina portarul cu apucaturi de vataf. Tu nu ai nici un drept, trebuie sa stai cuminte in rand si sa accepti toate regulile lor. Dupa ce am asteptat ore in sir la un rand infernal, ce seamana foarte bine cu cozile la paine de pe vremea raposatului, mi-au facut o hartie pe care nu am putut-o folosi. Aveam nevoie de o autentificare a certificatului de casatorie si traducerea lui. Am platit 70 de euro pentru acea autentificare, pe care autoritatile italiene nu mi-au acceptat-o pentru ca nu era valabila! Insa cei de la Consulat nu mi-au spus ca actul pe care mi-l vor face si pentru care mi-au cerut 70 de euro nu e valabil! Pana la urma, care este rolul Consulatului, doar sa ia banii de pe noi?”, se intreaba Traian G., un alt baimarean care s-a lovit de “serviciile binevoitoare” de la Consulat. Se confirma? In vara anului 2004, la Mangalia, in cadrul unor manifestari dedicate romanilor de pretutindeni, presedintele unei asociatii de romani din Torino a denuntat activitatea personalului din Consulatul milanez. Dar situatia a ramas la fel. “Ministerul de Externe nu poate fi de acord cu aceste practici. Trebuie realizata o ancheta pentru a se observa daca se confirma cele spuse de nemultumiti. Persoanele care au probleme trebuie sa solicite o ancheta ministerului. Va dati seama ca nu se poate incepe o ancheta fara o baza scrisa. Daca se dovedesc a fi adevarate, cu siguranta ministerul nu va sustine astfel de actiuni. Daca se iau bani, asa cum spun acele persoane, este o practica ilegala. Eu nu am auzit de astfel de probleme, dar nici nu tin de gradina mea”, a spus Catalin Ionita, purtator de cuvant in cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Pentru cei de la Directia Generala a Afacerilor Consulare, situatia nu mai este o noutate. “Anul trecut, prin vara, tot in urma unor astfel de reclamatii am realizat o ancheta la consulat, dar nu am reusit sa confirmam nimic. Rog persoana sau persoanele care au trecut prin o astfel de situatie sa ne scrie o scrisoare, sa ne trimita un fax sau chiar sa trimita un mail. Sa ne dea cat mai multe date. Cui au dat banii, pentru ce au platit, cine a incasat. Acest subiect ne intereseaza in mod deosebit, dar avem nevoie de mai multe informatii. Taxele de la Consulat trebuie afisate la intrarea in oficiu, doar sunt publice ca la orice institutie din tara”, a spus Cristian Gaginsky, directorul Directiei Generale a Afacerilor Consulare. Cu toata reforma inceputa de Ministerul Afacerilor Externe, au ramas in fotolii destui reprezentanti ai clientelismului politic care reusesc, fara prea mult efort, sa faca Romania de rusine. Este greu de crezut ca o ancheta nu ar scoate la iveala toate gainariile care au loc in Consulat. Daca vorbim de o vizita anuntata, atunci cu siguranta cei de la consulat vor matura mizeria sub covor si vor iesi curati ca lacrima. Insa cine este coordonatorul acestui sistem al rusinii diplomatice, cititi in caseta despre Mircea Gheordunescu, fostul adjunct al Serviciului Roman de Informatii. Cine este consulul din Milano? Mircea Gheordunescu. Si-a inceput cariera ca profesor de fizica la liceul “Spiru Haret” din Bucuresti. Conform informatiilor din “Armaghedon” (lista a desconspirarii securistilor), a fost informator al Securitatii pana in 1989. Simtind suflul nou adus de evenimentele din decembrie ’89, trece in tabara adversa si se alatura Partidului National Taranist Crestin-Democrat, ca un adevarat adept al anti-comunistilor. Prin intermediul PNTCD a ajuns director adjunct la SRI, rezistand si in timpul lui Virgil Magureanu, si al lui Costin Georgescu si al succesorului acestuia, Radu Timofte. Se spunea ca Timofte a renuntat la serviciile lui Gheordunescu dupa ce l-a obligat sa-si ceara eliberarea din functie, pe motive de sanatate. In realitate, conform decretului prezidential semnat de Ion Iliescu in 12 noiembrie 2001, Gheordunescu a fost eliberat din functia de adjunct SRI “la propunerea directorului SRI”. Se pare ca “boala” de care s-a spus ca sufera Gheordunescu poate fi tratata cu ajutorul privilegiilor de consul. In activitatea diplomatica s-a remarcat prin lipsa de organizare si coruptia consulatului pe care-l conduce Mihaela MIHALEA