Consiliul Local Baia Mare, o scena deschisa

* Consilierii baimareni s-au intalnit la o sedinta ordinara inainte de o mica vacanta, daca nu va fi vreo sedinta extraordinara. Fiind joi, superstitiosii au spus ca nu sunt trei ceasuri rele. Pentru unii au fost, iar pentru vanzatorii de lubenita a fost chiar dramatic. Ca in ultima vreme, Primaria a fost asaltata de fel si fel de indivizi adusi cu vorba „buna”. „Pumnul si palma”, o editie post-comunista, romanul capitalismului prost inteles. Sedinta de CL a avut doua planuri. Demiterea lui Dolha si sedinta propriu-zisa. Demiterea s-a consumat in mod firesc, iar sedinta in mod mecanic. Majoritatea era atenta la batalia pentru functia de viceprimar. Proiectele de hotarare au fost citite si votate rapid. Cele patruzeci de proiecte au trecut cu pauzele legate de demitere fara prea multe probleme. S-a votat sec, favorabil sau nefavorabil. Nu au fost interpelari pe proiecte de hotarare, doar mistocareli ale unora sau altora. Nu stim cum au ajuns unele din proiecte pe borderou din moment ce un numar de cinci proiecte au fost retrase de Istvan Ludescher din motive de completare sau discutii iscate. La un numar de 40 de proiecte sa retragi 5 este mult. Aproape sigur e o consecinta a felului in care se desfasoara activitatea in Primarie. Exista un vid de autoritate. Multi fac ce doresc, probabil nu exista un control riguros al actelor si de aici fel si fel de scapari. Nici consilierii nu sunt atenti si nici dedicati activitatii pe care o presteaza. De exemplu, la proiectul de hotarare referitor la proiectul Golf-Park urma sa se constituie o comisie care sa negocieze cu cel care a castigat licitatia pentru cumpararea a 134 de hectare de teren. Initial au fost propusi din randul alesilor cei care au habar de astfel de probleme. Unul cate unul s-au recuzat din varii motive. Pana la urma nu mai erau de ajuns de multe nominalizari. Secretarul Primariei, Rodica Brad, a spus ca este o bataie de joc si ca nu mai doreste sa asiste la asa ceva. A spus ca se retrage pana ce consilierii se vor intelege pentru a constitui o amarata de comisie… Brad a adoptat moda alesilor, a iesit in parculetul interior la o tigara. Ramasi singuri, consilierii au fost nevoiti sa accepte faptul ca o comisie este valabila doar atunci cand are si membri. Cu greu s-au ales intr-o formula mai restransa, dar impar ca numar de membri (asa trebuie sa fie comisiile). Superstitii administrative, probabil! Au fost si cateva proiecte care au dus discutiile la absurd. Pe extinderi ciudate, sau de mici dimensiuni s-a facut cate-o discutie interminabila si fara rost. In sala, in zona publicului, toate scaunele erau ocupate. De la mitingul care nu a mai avut loc, unii au ramas pentru problema lubenitei. Consilierul PDL, Vasile Vlasin, a incercat sa aduca problema lubenitei in atentia consilierilor. Alesii nu au fost de acord. Asa ca vanzatorii de fruct zemos au asteptat pana spre final. Dupa socurile demiterilor si al alegerilor, a urmat pauza de lubenita. Circ si miez rosu. In prima faza vanzatorii de lubenita au cerut pe un ton relativ civilizat o pasuire pentru acest an, respectiv sa poata vinde deoarece ei au platit pentru amplasamentele pe care s-au instalat. Calin Coros, directorul de patrimoniu al Primariei, a spus ca nu au fost emise contracte, ca acele chitante pe care oamenii le aratau spre sala nu tin loc de contract de inchiriere. Vlasin a preluat conducerea discutiei si a spus ca va acorda asistenta juridica gratuita vanzatorilor de lubenita. „Mergeti oameni buni si vindeti!”, ii indemna Vlasin. Ceilalti din CL nu au acceptat solutia si au urmat strigatele. Unele s-au indreptat spre Dolha, altele spre liberali si tot asa. Dupa modelul taximetristilor, cei cu lubenita au vrut sa forteze lucrurile. Nu s-a hotarat nimic clar. Oamenii au iesit din sala cum au intrat, furiosi. Momente Episodul cu lubenita a scos in evidenta un fapt care ar trebui sa ingrijoreze administratia locala. Majoritatea celor care vand lubenita sunt tigani. Nu nationalitatea este problema ci modul in care se procedeaza, Exista un fel de grup organizat al vanzatorilor de lubenita. Grupul a acaparat acest fel de comert. Ce producatori! Ei, vanzatorii, au aparut de prin mai, iar lubenita vanduta a fost adusa din import, probabil cumparata din magazinele mari si revanduta la suprapret. Acum, afirma Vlasin, lubenita este de la Dabuleni, ceea ce e aproape imposibil. Am constatat ca nici fructul dulce al copilariei nu mai poate fi o afacere onesta, ea a devenit o afacere oneroasa. Cine castiga bani din zeama dulce a lubenitei? O intrebare retorica… Coincidenta sau nu, dupa disputa de la Primarie, lubenita a disparut de pe strazile Baii Mari, dar si din marile magazine. Daca ai vrut sa mananci o lubenita in ziua de joi, ziua in care au castigat liberalii, a trebuit sa iti pui pofta in cui. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro