Consilieri judeţeni şi conducerea DGASPC, groparii cazului Italia

Nu peste mult timp vom intra în iarnă, iar Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Maramureş şi conducerea DGASPC, instituţie condusă de Nicolae Boitor, au reuşit performanţa rară de a „muşamaliza” unul dintre cazurile cele mai rele, ca să nu formulăm altfel, din ultima perioadă. Cum este posibil ca în atâtea luni, din iulie, încă să nu ai rapoarte finalizate, concluzii clare, soluţii ferme? Cine pe cine protejează? Cine are interesul ca totul să fie uitat? Nesimţiţilor, este vorba de două fetiţe, una de şase ani, cealaltă de nouă ani! Statul vă plăteşte să „grijiţi” de copiii aflaţi în dificultate!

În urmă cu mai multe luni, în plină vară, peste 50 de copii aflaţi în sistemul de protecţie al statului au plecat în vacanţă în Italia, în baza unui protocol între asociaţii italiene şi DGASPC Maramureş.

La o săptămână de la plecare, la Direcţie au sunat însoţitoarele grupului de copii, două din şefele DGASPC, pentru a semnala suspiciunea de abuz sexual asupra a două fetiţe. Aşa a început unul dintre cele mai incredibile cazuri cu şi despre copiii de la DPC Maramureş.

După atâtea luni, ne este ruşine că în România se pot întâmpla astfel de lucruri, deşi am văzut multe în aproape 20 de ani de presă.

Nu mai explicăm în amănunt, am făcut-o în mai multe materiale, dar punctăm câteva din momentele incredibile.

Două fetiţe de câţiva ani se trezesc într-o ţară străină, plasate la familii străine, cu obiceiuri neobişnuite, cu cerinţe de comportament diferite de ceea ce ştiau, au intrat într-o stare de alertă, într-o stare greu de explicat şi greu de înţeles. Cele două fetiţe, posibil să fie copii de ţigani, ceea ce pentru noi nu are nici o relevanţă, au strigat după ajutor. Una este adusă în ţară, cea mică este lăsată în continuare în Italia.

La DGASPC încep problemele, alertele, intră pe fir directorul general, Nicolae Boitor, probabil obişnuit cu astfel de situaţii de criză ce trebuie rezolvate să dea „pe plus”.

Din întâmplare, o pură întâmplare, am auzit, am văzut, am ascultat relatări despre aceste cazuri. Revoltaţi am scris, după ce am încercat să obţinem nişte confirmări, explicaţii de la conducătorii DGASPC. Nu am primit nimic şi am uzat de singura posibilitate a noastră de a reacţiona! Am scris!

Nu trebuie să ne acuzaţi, nu trebuie să ne analizaţi, ar fi trebuit în secunda doi să faceţi toate demersurile pentru a afla adevărul. Apoi, am fi putut discuta despre modul în care s-a scris, ce s-a scris, chestii din astea. Este strigător la cer că încă se mai fac evaluări, se mai emit sau nu hârtii, se caută vinovaţi, doar va uita lumea…Nicolae Boitor a gestionat singur timp de două săptămâni această poveste, deşi are un Serviciu specializat pe astfel de cazuri, cel de Abuz-Neglijare. Serviciul s-a autosesizat după cele scrise de noi şi a încercat să rezolve cazul, ceea ce este ruşinos pentru DGASPC şi pentru Boitor. După primele rezultate care ar conduce spre existenţa unui abuz, cel puţin al unuia, în zona Italia şi un abuz clar sexual în România, asupra fetiţei de nouă ani. Vă daţi seama ce poate fi în sufletul unei fetiţe de câţiva ani după ce este supusă la fel şi fel de abuzuri din partea unor adulţi, teoretic cei care o îngrijesc? Boitor a îndepărtat Serviciul Abuz-Neglijare de caz şi mai face evaluări după aproape patru luni.

De fetiţa de şase ani nici nu mai vorbim, acolo este clar un abuz fizic, dar fuseseră şi elemente de o suspiciune de abuz sexual. Indiferent de situaţie, ar fi trebuit cu cea mai mare urgenţă de stabilit ce s-a întâmplat de fapt!

Ce face Nicolae Boitor? Pune batista pe ţambal, ne acuză că am scris la comandă plătită şi îi montează pe unii consilieri judeţeni împotriva presei ticăloşite, care, vezi Doamne, se leagă de un onest cetăţean italian, viceprimar la bază şi preşedinte al uneia din fundaţiile în cauză. Cetăţeanul italian a fost invitat în România, sau a venit singur, pentru a da explicaţii pertinente despre cele întâmplate.

Aşa au scos-o pe fetiţa de nouă ani vinovată. Adică, pruncuţa a asediat un matur italian de 68 de ani, de omul nu a mai ştiu ce să facă şi a cerut ajutor. Adică, el ar fi fost abuzat de fetiţă!

Noi pe ce ne-am bazat?! Avem un exemplar din evaluarea intermediară din care rezultă foarte clar abuzul sexual din România. Un tânăr de 21 de ani, fiul celei care a luat-o pe fetiţa de nouă ani în plasament, a pus-o pe fată să îl maseze pe fundul gol, o pipăia, o privea la baie, deja devine horror… Aceste date au fost obţinute în urma evaluării psihologice de către unul din psihologii Serviciului Abuz-Neglijare, un psiholog specializat în folosirea bateriilor de teste psihologice cumpărate de CJ pentru astfel de cazuri. S-au dat bani grei pe aceste teste, foarte moderne şi corecte, teste care îşi generează răspunsul corect fără a mai fi nevoie de părerea subiectivă a psihologului. Măiestria acestuia este în a mânui corect testele.

Aici Boitor a încercat să dreagă busuiocul, înlocuind psihologul, care nu a vrut să mai continue, sau nu i s-a dat voie…

În evaluarea intermediară apare şi episodul Italia, cu câteva elemente care duc spre concluzia că este un posibil abuz.

Aceste amănunte au stârnit furia lui Boitor, şi de atunci totul stagnează şi se încearcă a se scoate o altă evaluare în care, probabil, nu va rămâne decât elementul grav petrecut în România.

Consilierii judeţeni şi alţi avocaţi ai italienilor au luat în considerare elementele precizate de psiholog doar în ceea ce priveşte situaţia din România, deşi pe aceeaşi pagină, cu câteva rânduri mai jos, se vorbeşte şi de întâmplările din Italia. De ce?

Ne credeţi chiar tâmpiţi?

Pentru a rezolva problema definitiv, Boitor a început o vânătoare de vrăjitoare împotriva lui Raoul Dromereschi, şeful Serviciului Abuz-Neglijare.

Ştim de presiunile care se fac asupra lui Raoul, ştim că s-a încercat chiar a fi dus la un psihiatru, deoarece la expertiza psihologică a angajaţilor, Raoul a obţinut rezultate foarte bune, dar i se recomandă o nouă expertiză după o lună. Ceea ce ar fi trebuit să ducă şi la un control psihiatric. Raoul este un tip incomod, nu doreşte să fie director, el doreşte doar să fie lăsat să lucreze, are vocaţie de asistent social, este specializat pe problematica de abuz şi neglijare şi nu poate fi strunit de un director care are doar grija lui şi a celor care îl susţin.

Mai ştim că Boitor a încercat şi prin DGASPC să îi pună pe unii să redacteze „pâre” împotriva lui Raoul. Pentru ce astfel de presiuni?

De mai mulţi ani, între cei doi există o stare de tensiune din motive profesionale, iar acum, legat de cazul Italia, dar şi de altele din această perioadă, lucrurile au ajuns la un maxim.

De fetiţa de şase ani nu se mai aude nimic, nu s-a făcut nimic, cel puţin nu este nimic dat spre rezolvare.

De aceea ne-am hotărât să informăm Autoritatea Naţională şi pe cei care se ocupă de drepturile copilului, la nivel naţional şi chiar european. Nu se mai poate ca un individ să sfideze atâţia demnitari, politicieni, şefi, doar pentru ca lui să îi meargă mai bine.

Vă vom prezenta în perioada următoare lucruri incredibile despre DGASPC!