„Consider personalul spitalului ca fiind o mare familie” - Sorina Pintea, managerul Spitalului de Pneumoftiziologie Baia Mare

Este un profesionist desăvârşit. Ştie să conducă cu rezultate excelente un spital cu tradiţie, într-o perioadă extrem de dificilă pentru sistemul de sănătate. Şi toate astea, folosind „mănuşa de catifea” a respectului pentru sine şi pentru ceilalţi, a demnităţii, responsabilităţii şi grijii pentru cei din jur. Sorina Pintea, managerul Spitalului de Pneumoftiziologie Baia Mare vorbeşte într-un amplu interviu despre „marea familie a spitalului TBC”.

Reporter: Aveţi o experienţă importantă ca manager în diferite domenii, prin ce diferă managementul sistemului de sănătate?

Sorina Pintea: Managementul fiind o ştiinţă, conducerea unui spital nu diferă în principiu de conducerea altor unităţi din alte domenii, important este să cunoşti specificul fiecăruia şi cred că aceasta este principala calitate a unui manager- aceea de a se adapta şi asimila rapid specificităţile fiecărui domeniu de activitate.

Reporter: Care au fost cele mai dificile probleme pe  care a trebuit să le rezolvaţi din această postură?

Sorina Pintea: În general managementul spitalelor este unul limitativ, având în vedere faptul că se gestionează banii şi un sistem public, în sensul că este îngrădit de legi, normative, ordine, deci hăţişul legislativ în care trebuie să navighez mi se pare una din cele mai dificile probleme ca care mă confrunt. Subfinanţarea este de asemenea una din problemele importante cu care se confruntă de altfel întregul sistem sanitar, deci şi eu în calitate de manager.

Reporter: Sunteţi un manager foarte apropiat de angajaţi, formaţi o adevărată echipă la nivelul spitalului TBC, ce principii aplicaţi în domeniul resurselor umane?
Sorina Pintea: Consider personalul spitalului ca fiind o mare familie. Cred cu tarie că, critica făcută cu zâmbetul pe buze este cea mai constructivă, de aceea stimulez verbal deocamdată angajaţii şi cultiv o atmosferă de optimism în rândul angajaţilor aducându-le aminte că lucrând într-un spital trebuie să dea dovadă de compasiune pentru pacienţii care ne trec pragul, fiindcă ei nu trebuie să simtă pe cât posibil neajunsurile sistemului precum şi problemele personale cu care unii dintre noi inerent ne confruntăm.

Reporter: Sunteţi un om foarte deschis şi optimist, cum vă încărcaţi bateriile?

Sorina Pintea: Îmi place mult să gătesc - este modul meu de a mă relaxa, apoi mi-aş dori să pot să citesc atât cât vreau, îmi place să mă joc cu animalele mele -am un căţel maidanez şi o pisică persană.

Reporter: Povestiţi câteva momente de suflet în care pacienţii, oameni simpli, v-au arătat aprecierea şi recunoştinţa, în felul lor, prin gesturi simple?

Sorina Pintea: Munca în cadrul unui spital este plină de satisfacţii, sunt momente în care un gest simplu, al unor oameni simpli te umple de bucurie şi te face să uiţi de toate dificultăţile inerente activităţii.
Anumiţi pacienti petrec o perioadă mai îndelungată de timp în spital şi ajungem să ne cunoaştem, să ne împărtăşim una-alta , la un moment dat în timp ce eram într-o secţie, a venit la mine un bunic şi m-a întrebat dacă ştiu ce avem la masă, i-am răspuns că nu şi mi-a spus fericit că sunt ardei umpluţi atât de buni cum îi făcea nevasta care din păcate a decedat.
La un moment dat la secţia de pediatrie era internat un băieţel de etnie romă din Ferneziu care era prietenul meu. Având un defect de vorbire la 9 ani, ceilalţi copii erau puţin rautăcioşi şi el mi se destăinuia. Când a plecat acasă după o perioadă mai lungă, a trecut pe la mine pe la birou şi m-a invitat la el acasă la o cafea, i-am promis că merg, normal, cu gândul că probabil nu o să ajung. După 2 săptămâni mama lui a venit cu el la mine cu un pahar de cafea de la automatul din hol spunându-mi că el înţelege că sunt ocupată, de aceea a venit el cu cafeaua la mine. De atunci am fost la el acasă de 2 ori şi este prietenul meu.
Reporter: Ce aţi schimba în sistemul de sănătate?