Confruntarea NATO - Putin, la Bucuresti

The International Herald Tribune De ce a fost invitat presedintele Vladimir Putin la summitul NATO din aprilie, de la Bucuresti? Raspunsul este simplu. Este o practica anuala, care dateaza de la crearea Consiliului NATO-Rusia, in 2002, la care insa Putin nu a spus niciodata pana acum „da”. Anul acesta, pentru prima data Putin a acceptat invitatia Aliantei, iar NATO se confrunta cu o situatie care nu mai corespunde tonului din ce in ce mai agresiv al Rusiei si amenintarilor sale la adresa Aliantei sau ale celor care vor sa i se alature, se arata intr-un editorial al The International Herald Tribune, citat de Rompres. Putin leaga vizita sa la Bucuresti, programata pentru 2-4 aprilie, de propunerea facuta presedintelui american George W. Bush de a se deplasa ulterior la Soci, pe malul Marii Negre, pentru o discutie tete-a-tete. Pana in momentul de fata, Casa Alba nu a recunoscut public ca a primit o invitatie de la Putin si nici nu si-a facut cunoscut raspunsul. Experiente recente arata insa ca Putin nu va veni sa vorbeasca la tribuna Occidentului pentru a aborda in public un ton conciliant. Discursul sau de anul trecut de la Munchen, in care a descris SUA drept cea mai mare problema a omenirii, a reprezentat un atac surprinzator prin brutalitatea sa si socant prin lipsa unei reactii mai dure din partea gazdei sale, Angela Merkel sau a Casei Albe. Daca Putin a parut puternic iar Occidentul slab, exista si o explicatie: printre membrii NATO nu a existat vointa comuna de a spune ca Rusia s-a transformat intr-o problema serioasa, ca drumul ei spre democratie s-a ingustat si ca agresarea vecinilor sai si a clientilor sai de pe piata energetica s-a transformat intr-un scenariu de neevitat. Aceasta tacere a Occidentului risca sa continue, avertizeaza IHT. Potrivit unui analist specializat pe probleme legate de NATO, desi, la Bucuresti, Putin ar putea adopta un ton mai bland, el va continua sa divizeze Alianta in privinta acceptarii Ucrainei si Georgiei drept candidati. Putin pare sa creada ca Alianta, coplesita de problemele din Kosovo si Afghanistan, poate fi fortata sa ia o pauza in privinta acestui subiect. Pentru a contracara acest lucru, agenda summitului a fost astfel alcatuita ca intalnirea cu Putin sa aiba loc ultima, la momentul discursului sau discutiile privind extinderea Aliantei si Afganistanul fiind deja finalizate. Potrivit IHT, acest raspuns nu este unul veritabil la incercarea lui Putin de a delimita prerogativele NATO. Prin impunerea acestei taceri, NATO se comporta asemenea unei organizatii care se tine cu dintii de un cadru al unor relatii, care si-a pierdut progresiv din sens incepand din 2002. NATO ar trebui sa incerce, pe o singura voce, sa il faca sa vorbeasca pe Putin despre alte subiecte, dincolo de situatia din Kosovo si scutul antiracheta american. Unul dintre aceste subiecte il reprezinta furnizarea energiei. Desi este aproape uitat acum, summitul G-8 din 2006, de la Sankt Petersburg - cel pe care senatorul John McCain dorea sa il boicoteze pentru ca nu reglementa relatii corecte intre furnizori si cumparatori - s-a terminat cu o declaratie care a stabilit un limbaj clar si folositor asupra subiectului. Problema furnizarii energiei a devenit intre timp o preocupare strategica evidenta pentru NATO. La Bucuresti, Alianta ar putea consolida si largi limbajul din 2006, determinandu-l pe Putin sa il accepte. Un alt subiect pe care NATO ar trebui sa il abordeze in relatia cu Putin priveste dosarul nuclear al Iranului, tara care, potrivit ultimelor estimari realizate de European Union’s Joint Research Center in urma simularilor cu centrifuge asemanatoare celor folosite in prezent de Iran pentru a imbunatati uraniul, ar putea produce materialul necesar unei bombe atomice pana la sfarsitul anului. Multi dintre liderii care urmeaza sa participe la summitul NATO au auzit direct de la presedintele rus faptul ca acesta nu doreste un Iran nuclear, insa raspunsul sau dat in privat la intrebarea ce va face pentru a opri Iranul sa dobandeasca bomba atomica nu a fost niciodata unul precis sau linistitor. O NATO care a sprijinit ideea amplasarii scutului antiracheta american in Polonia si Republica Ceha pentru a proteja Europa impotriva unui atac al Teheranului isi poate gasi cu siguranta curajul, la Bucuresti, de a-l intreba public pe Putin ce va face pentru a stopa bomba nucleara a Iranului. In conditiile in care discutiile dintre Occident si Rusia la nivel de experti raman o necesitate, este o realitate „perversa” ca, in 2008, NATO sa ii ofere lui Putin o tribuna importanta pentru ceea ce va fi primul sau rama bun catre lume, conchide IHT. Desi, la Bucuresti Putin ar putea adopta un ton mai bland, el va continua sa divizeze Alianta in privinta acceptarii Ucrainei si Georgiei drept candidati. Putin pare sa creada ca Alianta, coplesita de problemele din Kosovo si Afghanistan, poate fi fortata sa ia o pauza in privinta acestui subiect. Pentru a contracara acest lucru, agenda summitului a fost astfel alcatuita ca intalnirea cu Putin sa aiba loc ultima, la momentul discursului sau discutiile privind extinderea Aliantei si Afganistanul fiind deja finalizate. Acest raspuns nu este unul veritabil la incercarea lui Putin de a delimita prerogativele NATO. Prin impunerea acestei taceri, NATO se comporta asemenea unei organizatii care se tine cu dintii de un cadru al unor relatii, care si-a pierdut progresiv din sens incepand din 2002. – IHT