Conflicting PAST, Common FUTURE

* Nimic nu schimba atitudinea unui om fata de lumea in care traieste mai mult decat o calatorie in care primul lucru vizat este de a invata mai multe despre locul vizitat. Inca de mic copil, una din marile noastre dorinte a fost sa vizitam o tara straina. Oricare in general, dar doua in mod special: Scotia si Irlanda. N-am pus pana acum piciorul in Scotia si probabil nu avem s-o facem prea curand, dar ne putem lauda ca am vizitat Irlanda si ca ne-am intors de acolo cu o perspectiva total diferita asupra acestei tari. Daca inainte aveam in minte imagini foarte vagi legate de aceasta tara (spiridusi, berea Guiness, accentul irlandez, Riverdance), la foarte scurt timp dupa ce am intrat in contact cu cultura irlandezilor, am ramas cu o impresie total diferita. Totul a facut parte dintr-un proiect international Comenius, numit „Conflicting Past, Common Future”. Scopul acestei reuniuni a fost de a ajuta elevi din diferite tari sa inteleaga mai bine conflictele care au avut loc (sau cele care persista) in Europa si de a-i incuraja sa participe la solutionarea acestora. Primul lucru care ne-a surprins a fost chiar primul cu care am intrat in contact, si anume, atitudinea irlandezilor, si putem afirma ca sunt printre cei mai primitori, mai prietenosi si mai saritori oameni pe care i-am intalnit pana acum. Prima noastra oprire a fost Dublin, unde, desi nu am stat mult, am avut ocazia sa facem turul orasului intr-un autobus double decker. Ziua urmatoare am pornit spre destinatia stabilita initial: un oras mic, dar cu un trecut bogat, situat in Irlanda de Nord - Downpatrick. Aici ne-am intalnit cu reprezentantii liceelor din celelalte tari (Italia, Germania, Irlanda si Polonia). Tot de aici am pornit spre diverse locatii stabilite in proiect. Primul obiectiv vizitat a fost Giant’s Causeway, una din cele mai frumoase formatiuni de bazalt din lume. De parca privelistea oferita nu a fost de ajuns, locul are si o legenda interesanta si destul de comica. Se spune ca aici a avut loc un conflict intre doi uriasi: uriasul scotian si cel irlandez, cei doi construind o trecatoare (Trecatoarea Gigantilor, mai pe romaneste) sa ajunga unul la celalalt. Cel din urma, pe nume Finn McCool (Fionn mac Cumhaill in irlandeza veche), vazand ca uriasul scotian era mult mai mare si mai puternic decat el, a fugit inapoi acasa si s-a ascuns intr-un patut pentru copii. Cand uriasul scotian a ajuns la casa lui Finn, acesta a gasit-o doar pe sotia lui, care i-a spus acestuia ca Finn e plecat la vanatoare si ca in casa sunt doar ea si fiul ei. Curios, scotianul a aruncat o privire in patut si vazandu-l pe Finn inauntru, a exclamat: „Daca baietelul lui e atat de mare, nu vreau sa-i intalnesc tatal!” si astfel, uriasul scotian a rupt-o la sanatoasa, rupand si crapand pamantul in urma lui, sa nu-l poata urmari nimeni. Asa se spune ca s-a format Canalul Nordic, care desparte Irlanda de Nord de Scotia. Urmatorul obiectiv vizitat a fost Londonderry, unul din cele mai vechi si mai bine pastrate orase irlandeze (locuit inca din secolul VI), unde am invatat tot ce se putea invata despre istoria turburata a acestui tinut, incepand cu epoca de bronz si pana in zilele noastre. Intorcandu-ne in Downpatrick, pe langa obiectivele turistice, am avut ocazia sa vizitam si sa lucram la unul din liceele irlandeze, South Eastern Regional College, unde fiecare echipa si-a exprimat perspectiva asupra conflictelor sau tensiunilor prezente in tara de provenienta. In cea de-a doua intalnire am avut ocazia sa lucram cot la cot cu studentii irlandezi. Am creat impreuna opt jocuri simple, pe care le-am jucat apoi pe rand. Timp de o saptamana (20-28 ianuarie), Irlanda de Nord a fost pentru noi un fel de „a doua casa”. Daca ar fi sa exemplificam cateva privelisti vazute in Irlanda, intr-o discutie amicala, acestea ar fi urmatoarele: pescarusii zburand liberi cum zboara la noi porumbeii; imaginea unui barbat mai in varsta, cu plete pana pe umeri, stand singur la masa intr-un pub din Temple Bar, in lumina soarelui de 10 dimineata, band o bere; strada centrala, O’Connel Street, pe care poti vedea oameni de diferite culturi plimbandu-se; statuia controversatului Oscar Wilde din Merrion Square; strazile ondulatorii din Londonderry, pline de magazine cu suveniruri si carti extrem de ieftine; plaja ingusta, dar plina de scoici din Newcastle; mormantul in care se presupune ca este ingropat Sf. Patrick, ocrotitor al Irlandei; Zidul Pacii din Belfast, foarte lung si plin de grafitti, cu mesaje pacifiste scrise de persoane din diferite tari si multe alte imagini noi, care nu vor fi uitate. Ce am invatat despre istoria lor? Spre deosebire de Romania, unde s-au cam stins conflictele violente sociale si totul e linistit din perspectiva asta, paginile lor de istorie contemporana inca mai sunt manjite cu sangele victimelor conflictului major dintre republicani si unionisti. Chiar in saptamana precedenta sosirii noastre acolo, a fost adus in atentia mass-media un caz in care doi soldati britanici au fost ucisi de fosti membri ai IRA, care actioneaza acum pe cont-propriu. Toata aceasta experienta a fost una revelatoare. Umbland pe strazile din Dublin si uitandu-ne la pescarusii de pe malul raului Liffey, am vazut ca, in ciuda istoriei recente violente, oamenii se pot bucura de o plimbare linistita, pot traversa fara frica strada, ignorand semaforul, si pot sa duca mai departe traditia si sa-si promoveze foarte bine tara. Asadar, Irlanda a fost, este si va ramane o tara preferata. In primul rand pentru muzica lor traditionala, cat si cea contemporana, care este cunoscuta in intreaga lume (Snow Patrol, The Cranberries, U2, The Dubliners si altii), apoi, pentru legendele si mitologia plina de magie si, nu in ultimul rand, pentru prietenia si caldura cu care te intampina irlandezii cand le vizitezi tara. Intorcandu-ne acasa, in Maramures, am inceput sa tinem mult mai mult la aceste meleaguri si sa apreciem toate frumusetile acestea simple. Timp de o saptamana, Irlanda de Nord a fost tara in care am acumulat cunostinte cat sa ne ajunga pentru un semestru intreg de istorie (si geografie si engleza). Intr-un timp atat de scurt, am reusit sa formam legaturi stranse cu alti elevi din Europa. Alex Sas si Ionut Dragos, clasa a XII-a F, Colegiul National „Mihai Eminescu”, Baia Mare