Confesiunile unui emo-kid: „Ma tai ca sa ma descarc”

Au 13-14 ani, dar nu mai gasesc niciun motiv pentru care sa traiasca. Sunt sensibili, depresivi si tristi. De multe ori se pedepsesc, taindu-si venele sau incercand sa se sinucida. Li se spune generatia Emo. Sunt adeptii unei mode care a ajuns la stadiul de isterie nationala dupa sinuciderea unei adolescente din Bucuresti. Putini dintre ei au acceptat sa vorbeasca despre „cultura emo”. GAZETA va prezinta, in exclusivitate, marturiile unui emo-kid din Baia Mare. Are 14 ani. Spune ca nu se teme de moarte, ci si-o doreste uneori. De prea multe ori plange si, cateodata, „se taie” pentru a scapa de probleme. A si incercat sa se sinucida, dar a fost salvat, la timp. E unul dintre cei 3.000 de emo kid „declarati” din Romania, cifra care nu-i include pe cei care vor sa para Emo, adica „wannabe”. Pe seama lor circula cele mai cinice bancuri. „Cum dai un emo jos din copac? Tai franghia”. „Stiati ca s-a inventat noua Pizza Emo? E pizza care se taie singura”. Sunt considerati „generatia de sinucigasi”, de ciudati, care se maltrateaza, sau chiar de homosexuali si lesbiene. Sunt ocoliti si aratati cu degetul. Sinuciderea Andradei Mocanescu, o fata de 12 ani din Bucuresti, adepta emo care s-a aruncat in gol de la etajul 10, le-a adus o celebritate nedorita si, spun ei, le-a creat o imagine nedrepta si nereala, din cauza careia sufera. Ce i-a determinat sa devina „emo-kids”, ce-i deprima, ce-i impinge spre moarte? Un emo-kid din Baia Mare a acceptat sa dezvaluie pentru GAZETA „secretele” acestei comunitati misterioase. E elev la gimnaziu si a avut probleme acasa si la scoala din cauza ca e emo. De aceea, ii vom spune doar, simplu, Andrei. „Cred ca sunt emo dintotdeauna. In interior, am fost mereu asa. Poate doar fizic m-am schimbat. Am ales eu cum sa ma imbrac, cum sa-mi fac parul. Am ales pentru ca asa am simtit”, spune tanarul care poarta un imprimeu cu cap de mort si are jumatate din fata acoperita de par. Are lacrimi in ochi si imi evita privirea. E normal pentru un emo-kid. „Ne izolam, comunicam greu cu ceilalti. Nu refuzam sa avem prieteni, dar nu ne spunem problemele, pentru ca ne-am pierdut increderea in noi si in ceilalti. Avem o problema cu noi. Nu ne putem accepta, nu suntem multumiti de noi si credem ca am provocat anumite probleme, pentru ca n-am stiut cum si cand sa reactionam. Suntem depresivi si sensibili. Uneori, pentru a ne descarca, ne facem rau. Ne taiem sau incercam sa ne sinucidem. Dar nu pentru ca emo ar fi un cult al sinuciderii si nu pentru ca suntem emo. Pur si simplu, asa simtim. Facem asta din cauza problemelor. Nu e adevarat ce se spune la televizor, ca emo e un curent care impinge la sinucidere. Sunt prostii!” Tinerii emo cred ca au inceput sa fie pusi la zid si catalogati drept „sinucigasi” dupa cazul fetei din Bucuresti, care, dupa parerea lor, nici nu era de fapt emo, ci mai degraba „wannabe”, adica o persoana care voia sa para emo pentru ca e un curent la moda. „Am vazut pe diferite forumuri comentarii si articole despre cazul ei. De fapt, nici nu avea probleme, nu inteleg de ce s-a sinucis. Inainte, nu erau asa de multi emo, acum, dupa cazul asta de la Bucuresti, sunt multi care vor sa para emo, sa atraga atentia. Si se imbraca in stilul emo, isi fac freza in stilul emo. Noi le spune „wannabe”. Sunt foarte multi, mai multi decat emo adevarati. Chiar daca erau manelisti, au devenit emo, pentru ca e la moda. Asculta muzica emo, se imbraca in stil emo, dar nu simt ceea ce sim-tim noi, ei de fapt nici nu stiu despre ce e vorba. Vor sa atraga atentia, dar exagerat. Au tot felul de poze depresive pe Messenger, cu oameni spanzurati, oameni care se sinucid, cu sange. Si noi punem uneori astfel de imagini, dar din cauza ca ilustreaza starea noastra de spirit. Nu pentru ca suntem teribilisti”. Andrei spune ca si muzica emo incepe sa se schimbe. Adica apar si formatii gen „wannabe”, ba chiar se inventeaza asa-zise comunitati si organizatii emo. „Nu ne intalnim, comunicam intre noi, dar nu avem comunitati. Am vazut si la televizor, a sunat cineva si a spus ca e liderul emo. Lider emo?! Ce-i asta? Nu exista asa ceva. E o prostie. Si in Baia Mare au existat emo de dinainte de sinuciderea Andradei. Au devenit emo pentru ca asa au simtit, au auzit, au vazut pe internet. Sunt emo pe la toate scolile, dar au aparut foarte multi care nu sunt emo, dar se poarta asa pentru ca e la moda. Ba chiar isi taie venele, pentru ca e la moda sa ai cicatrice, sau incearca sa se sinucida ca sa se laude”. Pentru Andrei, Emo nu e doar o moda, ci mai degraba o stare de spirit, cauzata de anumite probleme. „Asculti un anumit gen de muzica, te imbraci intr-un anume fel, ai un anumit fel de prieteni, vezi intr-un anumit fel lumea. Nu e deloc adevarat ce se spune la televizor, ca te determina sa te sinucizi. Pur si simplu, suntem mai sensibili si mai depresivi. Avem probleme cu noi, nu ne putem accepta, avem probleme in dragoste, acasa, la scoala. Noi suntem suparati pentru ca s-a facut zarva asta si se spune ca emo e ceva negativ. Nu e ceva negativ, pur si simplu e un stil de viata. Au incercat sa se sinucida nu din cauza ca erau emo, ci din cauza ca aveau probleme. Nu inteleg de ce se interpreteaza asa”. Emo-kids sunt mai deosebiti decat ceilalti datorita modului in care vad viata sau renunta la ea. Dar si prin „look”: blugi stramti, breton lung, intins pe o parte a fetei sau peste unul sau chiar amandoi ochii, drept, negru sau inchis la culoare, tricouri stramte, care de obicei au inscriptionate capete de morti, dungi, fundite, stelute, tenisi de panza, ochelari cu rama neagra groasa, geanta tip postas. Spun ca sunt originali si sensibili pana la obsesie. Plang din orice si, de multe ori, oriunde. Sunt catalogati drept ciudati si uneori izolati. Andrei spune ca i s-a intamplat de multe ori ca oamenii sa rada de el sau sa-l priveasca ciudat. Unii dintre colegii, chiar prietenii lui au fost chemati in Consiliul Profesoral si mustrati pentru ca sunt emo, ceea ce i-a determinat sa se izoleze si mai mult. „Nu inteleg ce legatura are emo cu scoala. Daca nu te afecteaza la invatatura, ce conteaza?”. Andrei spune ca sunt adepti emo sau „wannabe” la aproape toate scolile din Baia Mare. Si ca unii „se taie” chiar si in incinta unitatii de invatamant, „dar nu pentru a atrage atentia, ci pentru ca sunt deprimati si vor sa se descarce”. In schimb, in grupul lor de prieteni nu vorbesc despre emo. „Am prie-teni, nu neaparat emo, dar nu ne catalogam drept emo sau ne-emo. Ne purtam natural si ne acceptam. Si inainte de a fi moda asta ne-am purtat la fel”. Andrei spune ca a devenit emo din cauza problemelor pe care le-a avut in familie si a problemelor cu prietena. „Am o mare dezamagire legata de oameni. Plang foarte mult, nu vorbesc cu parintii si ma izolez de ceilalti. Nu pot vorbi cu parintii, pentru ca ma privesc ciudat si se poarta de parca stilul meu de viata ar fi negativ. E doar un stil de viata. Dar ma striga emo, mi-au interzis sa ma vad cu prietenii si asta m-a indepartat si mai tare de ei”. Ca multi emo-kids, si Andrei „s-a taiat” si a incercat sa se sinucida. Spune ca a facut asta pentru ca a avut probleme, s-a considerat vinovat pentru ele si a vrut sa se pedepseasca. „Pur si simplu, te descarci si incerci sa rezolvi problemele. M-am simtit mai bine du-pa ce m-am taiat. Mie nu mi-e frica de moarte. Si nu sunt asa de cand e moda asta. Am devenit emo in mod natural. De fapt, toti suntem emo la un moment dat sau in anumite momente. Si prietenii mei au incercat sa se sinucida, fie printr-o supradoza, fie si-au taiat venele, fie au vrut sa se arunce in gol. Au fost salvati sau au renuntat, n-a murit niciunul. Nu au renuntat insa la ideea de a se sinucide. Eu? Nu stiu”. Parintii au incercat sa-l ajute, apeland la un psiholog sau la diverse tabere care sa-l „smulga din anturaj”. „Psihologul mi-a spus sa am incredere in mine si sa invat sa merg mai departe, pentru ca sunt probleme mai mari in viata. In tabere n-a fost prea bine, pentru ca ceilalti ma priveau ciudat, se uitau unii la altii si radeau de mine. Nu e corect sa catalogam pe cineva asa, SUPERFICIAL. Daca o persoana exagereaza, nu e corect sa fim bagati toti in aceeasi oala.” In mod ciudat, Andrei spune ca e fericit, dar e nemultumit de el si uneori se dispretuieste ca n-a stiut cum sa procedeze, ca n-a fost mai bun sau mai rabdator. Ce l-ar putea determina sa renunte la acest curent? „Sa invat sa comunic si sa-mi rezolv problemele. Acum vad viata mai optimist. Daca m-ati fi intrebat mai demult, spuneam ca e urata. Dar mi-am facut planuri pentru liceu, vreau sa fac ceva in viata. Doar ca nu ma tem nici de moarte. Mi-o doresc uneori”. Bancuri proaste cu emo * Stiati ca s-a inventat noua Pizza Emo? E pizza care se taie singura. * De cati emo ai nevoie pentru a vopsi un zid? Depinde cat de tare ii arunci. * De cati emo este nevoie sa schimbe un bec? De niciunul, emo pot sa planga si in intuneric. * Ce e mai rau decat un emo care boceste? Zece emo care bocesc deodata. * Cum opresti un emo sa se inece? Ii dai o batista. * Intr-o camera erau 5 emo-kids plangand. Intrebare: de ce plangea al 5-lea mai tare decat restul? Raspuns: nu avea si el coltul lui la care sa planga. Statistici sinucigaSe In Romania, 3000 de tineri sunt activi pe site-urile www.emo-kids.ro si www.emoculture.ro. Si, potrivit statisticilor, la aceeasi cifra se ridica numarul tinerilor care s-au sinucis in 2007. Cazurile de sinucideri in randul tinerilor care se declarau sau se presupunea ca sunt emo au generat isterie si in alte tari. Hannah Bond, o tanara de 13 ani din comitatul Kent, Marea Britanie, s-a sinucis, crezand cu tarie ca moartea e ceva sublim. In urma cu un an, Jodie si Steph, alte doua fete emo, s-au spanzurat intr-un parc din Melbourne, Australia. Au lasat si un mesaj de adio pe internet. Acum trei ani, Joshua, un tanar din SUA de 17 ani, s-a impuscat in cap, dupa ce si-a anuntat intentia pe internet. Ce e emo? Termenul de “emo” vine de la "emotional", care ne poate duce, eventual, cu gandul la acele persoane ceva mai sensibile, afective si usor de impresionat. Comunitatea emo defineste termenul pe forumul emo-kids drept: „starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece (in cazul unora) sau datorita simplului fapt ca filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel sau a unor versuri ce deprima, in cazul altora. Cert este ca aceasta stare nu apare doar de dragul de a fi “emo”, ci, dupa cum au demonstrat si unii specialisti in domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gandi, de a actiona”. La inceput (1985-1994), termenul “emo” era folosit in muzica, acesta fiind un subgen al rockului. Pe parcursul anilor, acest cuvant cunoaste un domeniu vast de intrebuintari. Ascultatorii acestui gen de muzica au devenit „emo-kids”, felul in care se imbraca a devenit „emo-style”, iar felul in care se machiaza-„emo make-up”. Multi fani nu sunt deloc de acord cu felul in care idolii lor sunt catalogati, negand cu desavarsire faptul ca acestia ar canta muzica “emo”. Intr-un interviu, chiar Guy Picciotto, intrebat fiind cum se simte precum „creatorului genului de muzica emo”, a raspuns: ‘‘Nu recunosc aceasta atributie. Intotdeauna am crezut ca este cel mai retardat termen inventat. Stiu ca toate trupele urasc sa fie astfel etichetate. Se simt ofensati. Dar, sincer, consider ca toate trupele din care am facut parte au fost punk-rock. Pentru mine, nu are absolut niciun sens.” In Urban Dictionary, emo-kids sunt descrisi ca persoane care „se imbraca exclusiv in negru, refuza orice urma de dragalasenie, sunt teribilisti si le place sa-si picteze unghiile in negru”. O alta definitie spune ca emo-kid e o mixtura intre un goth-kid, un rock-kid si un punk-kid. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro