Comuna coconilor

* Intr-o Romanie imbatranita demografic, un sat maramuresean e fruntas la natalitate in mediul rural. Inainte de 1989, Ieudul era pe locul doi la capitolul nasteri, pe tara, iar visul oricarei femei era sa faca atatia coconi cati o da Domnul. Occidentul a mai scazut fertilitatea localnicilor, dar media de copii pe familie tot bate spre 3. Demult, invatatoarea din Ieud i-a intrebat pe coconii de clasa a IV-a ce vor sa se faca cand o sa fie mari. Vasile, Grigore, Ioan, Gheorghita si Gavrila s-au grabit sa strige ba doctor, ba popa. Ioana, care satea in ultima banca, a raspuns ca singura meserie pe care si-o doreste e cea de mama. Anii au trecut si Ioana a facut cati coconi i-a dat Domnul. Ca in Ieud copiii nu sunt adusi de barza, nici de planning-ul familial, ci de Dumnezeu. Si le-a dat tuturor nume de sfinti, asa cum „se cade" intr-un sat de oameni credinciosi. Pe vremea regimului rosu, Ieudul era comuna cu cea mai mare natalitate pe numarul de locuitori dupa Maieru din judetul Bistrita. Ieudenii aveau tot atatea nasteri cat sighetenii, al doilea municipiu din judet ca importanta si numar de locuitori. Nu era gospodarie in care sa nu vezi in batatura cel putin 4-5 coconi. Femeile nu foloseau niciun mijloc de contraceptie, iar avorturile erau considerate subiect tabu. De fapt, oamenii se sfiesc si acum sa vorbeasca de prezervative cand merg la magazinul amenajat intr-o casa de lemn, in care vinde o tanara cu naframa, infofolita in cojoace. Explicatia e simpla si profund religioasa: ieudenii sunt oameni credinciosi dar si mandri. Si se mandresc cu doua lucruri: bisericile si coconii care umple ulitele comunei. In Ieud erau sase scoli si sase biserici, iar in prezent se mai ridica un lacas de cult. Ieudenii cred ca pruncii au nevoie de credinta la fel de mult ca si de carte. De aceea, bisericile erau doldora de coconi. De altfel, tot ei, coconii, au contribuit la ridicarea lacasurilor de cult. Dupa colinda, fiecare copil oprea la casa popii si dona la biserica o parte din banii adunati. Acum, in locul copiilor, au devenit ctitori de biserici ieudenii care lucreaza in strainatate. Cand se intorc acasa, vara, fiecare lasa in cutia milei o suma consistenta din banii castigati in strainatate. In ciuda numarului mare de copii, ieudenii n-au fost niciodata saraci. Au case mari si frumoase, terenuri, animale, pensiuni. Si niciunul dintre ei nu pornea „de la zero". Daca Dumnezeu le-a dat prunci, ei considerau ca au obligatia sa-i aseze la casa lor. Asa ca parintii erau „obligati" de o porunca nescrisa sa ridice cate o casa pentru fiecare fecior si sa dea o zestre bunicica fiecarei fete. Dupa Revolutie, prinsi de mirajul Occidentului, ieudenii au mai renuntat la facutul de copii, dar si asa, un sfert din populatia comunei o reprezinta coconii. Din 4000 de suflete, peste 1000 sunt copii. Un fenomen ciudat, avand in vedere ca in celelalte sate de pe Valea Izei rar vezi picior de copil intr-o batatura ori pe strada, iar media pe tara e jumatate din natalitatea de la Ieud. Aici insa, nu se simte „picior" de scadere demografica. Mai ales la orele pranzului, cand coconii ies de la scoala, ai impresia ca te afli intr-o „insula a pruncilor". Secretara primariei Ieud, Dana Micle spune ca acum media de copii pe familie a scazut la 2-3 copii, dar s-a pastrat respectul pentru familie si, mai ales, pentru credinta, desi, incet, Ioanele si Mariile au fost inlocuite cu Andree: „Sunt in jur de 1000 de copii. La 4000 de locuitori. Cam trei e media pe familie. Prin anii ’90 erau minim 5. Natalitatea se leaga la noi de ceva religios. Familia era sfanta si daca Dumnezeu iti dadea coconii, i-ai nascut, nu se punea problema de contraceptie. Numele erau nume de sfinti, Ioan, Grigore, Vasile, Dumitru. Acum e plin de Andree si Alexandre. Dar la noi se vede ca e sat locuit. Sa nu va spun cum era duminica, acum mai avem televizorul, mai avem netul, dar totusi e animat. Si se duc tinerii la biserici". Pe vremuri, aici scorul nasteri-decese era de 5 la 1. Din 2002 situatia s-a schimbat incet, dar Ieudul tot a ramas o „reduta" a copiilor intr-un Maramures imbatranit. In timp ce in alte sate batranii plang in pumn, pe bancutele vechi din lemn, asteptand sa-si vada copiii si nepotii plecati in Spania sau Italia la munca, in Ieud nu se aud pe ulite decat chicote si ironii de prunci: „Andi-Bandi", „Ionica-burtica", „Vasilica-patratica". Natalitatea dauneaza grav votului Natalitatea din Ieud are si parti ciudate. Spre exemplu, Ieudul nu se poate lauda ca sta bine la prezenta la vot. Pe langa faptul ca multi dintre alegatori sunt plecati peste hotare, un sfert din populatia comunei nu poate vota deoarece are sub 18 ani. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro