Comorile ascunse ale Maramuresului

Fiecare deal din Maramures are misterele lui si, aproape fiecare deal are comoara lui. Sau cel putin, legenda unei comori. Ulceaua, cazanul, butoaie sau lazile pline cu galbeni si aur sunt himerele care, secole de-a randul, au atras cautatori de comori, dar i-au si indepartat, prin blesteme. In noaptea de Anul Nou, cateodata, se vad focuri pe dealurile din Maramures. Focuri care, din vreme in vreme, ard cu flacara mai puternica decat cea de lemne. Acolo, ziceau batranii, au fost ingropate comorile puse de „oamini gazde, de calugari, de hoti”. Unele au fost descoperite, altele insa asteapta si astazi cautatorii de comori, ascunse in pantecul pamantului si strajuite de blesteme crancene... Inainte ca loteria, bursa sau speculatiile imobiliare sa infierbante mintile maramuresenilor, au fost cautatorii de comori si fabuloasele lor descoperiri. Singura sursa de imbogatire rapida. Dar o sursa de imbogatire care, ca oricare altele, poate duce la nebunie, si, mai ales, poate atrage blesteme peste multe generatii. In credinta populara, comorile nu pot fi gasite de oricine si oricand. Ele sunt pazite de draci, asa ca, temerarii pot profita de „neatentia” necuratilor in doua momente din an: de Sfantul Gheorghe si de Anul Nou. In aceste nopti, dracilor pusi sa pazeasca comorile li se ingaduie sa se bucure si sa incinga o hora. Din departare, oamenii vad doar niste focuri imense, dar care nu parjolesc nimic in jur. Atunci, daca e noapte cu luna plina, inainte de cantatul cocosilor poti scormoni pamantul cautand aur. Dar daca in timp ce sapi scoti o vorba, n-ai sa gasesti comoara niciodata... Batranii spun ca sunt comori puse cu blestem, si comori fara blestem. Cele fara blestem se mai gasesc din cand in cand, celelalte insa fie se „ascund” de cautatori, fie atrag boala, nebunia sau chiar moartea. „Demult, erau comori puse in pamant, ascunse acolo bine. Cele care ardeau ziua erau bani de aur. Cele care ardeau noaptea, nu era voie sa umbli pe la ele, ca daca umblai dupa ele, te si lua boala re (rea, n.red), cum zicem noi, si la care i se mai spune boala copilului, care te imblateste de pamant. Cand au venit tatarii, stiu ca oamenii au avut berbinte cu bani de aur, cu banuti din aceia de aur. Spuneau batranii ca, atunci cand au fugit tatarii, atunci le-au ingropat”, marturisea Maria Vlad, din Salistea de Sus, in cartea lui Pamfil si Maria Biltiu, „Izvorul fermecat”. Unii au gasit comori, si s-au imbogatit. Altii le mai cauta, animati de legende si de mirajul aurului. In catunul Valea Muntelui, din Barsana, stau ascunse trei comori, toata bogatia satenilor, ascunsa din cauza invadatorilor. Vasile Barsan a auzit din batrani ca: „pe Valea Muntelui au fost trei comori, una pe Dealul Arborilor, una pe Valea Popii (despre cele doua se zice ca s-au gasit), si una ingropata in zona careia i se zice La Comoara. Se spune ca aici ar fi a treia comoara, care nu s-a descoperit inca. Batranii zic ca aceste comori au fost bogatia oamenilor din Barsana, care si-au ingropat averea cand se apropiau invadatorii. Nu cred ca e doar o legenda. Un batran mi-a aratat locul unde s-a gasit una dintre comori, cea de pe Dealul Arborelui, o caldare cu galbeni”. O alta localnica, Maria Barsan, confirma povestea comorii din Dealul Comorii: „Este Dealul Comorii catre Cincas, cum ii spunem noi. Eu stiu de la tata. Se spune ca de pe vremea francezilor, cand inainta Napoleon, a fost comoara ascunsa acolo. Se spune ca oamenii au incercat sa o gaseasca, dar se spune ca ajungeau pana la un loc si mureau. Nu o ajuns nimeni la comoara. Am auzit asta cand eram mica si eram curioasa si tot intrebam. La Cetatea s-au gasit niste obiecte de aur. Dar le-au transportat de acolo pe vremea comunistilor.” Batrana spune ca in zona mai circula o legenda legata de „comoara slugii din Glod”. Povestea acestei comori e prezentata si de Biltiu, fiind culeasa de la Vasile Rosca din Barsana: „A fost odata la noi, un om din Glod, sluga, aici in Barsana. El dupa cateva luni a zis catre stapan: Eu m-as duce pana acasa la parinti, ca mi-i tare dor de ei, tare as vrea sa-mi mai vad si eu fratii si neamurile. Stapanul i-a zis: Du-te, cum sa nu mergi, dar ia-ti un cal, ca doar n-ai sa mergi pe jos, ca drumu-i lung. Si mergand el pe drum, catre Stramtura, la pasul calului, trece pe langa Piatra Tiganului si de acolo se baga pe Valea Slatinii, cum ii zicem noi, in hotarul nostru, ca sa treaca la Slatioara si de acolo la Glod. Ajungand acolo unde-o fost manastirea, pe Valea Slatinii, intr-un tarmure de vale, da de un cerc de caldare. Se da jos de pe cal, o catat in caldare si vede ca-i plina de galbini de aur. Amu ca le-o spus la stapani, ca nu le-o spus, nu stiu, dar stiu ca banii i-a pus bine, si-a luat avere faina si a ramas aproape printre primele gazde-n Barsana de la caldarusa aceea de aur”. Batranii spun ca multe dintre comori au fost ascunse de calugari. Povestea calugarilor din satul Manastirea si a blestemului lasat in urma a fost prezentat pe larg de GAZETA de Maramures. Se spune ca vechii calugari din Manastirea au fost alungati si schingiuiti de sateni pentru o comoara, ascunsa si astazi intr-o fantana care se numeste „Fantana calugarului”. O alta comoara se spune ca a fost lasata in urma de calugarii din Barsana, in locul numit „Dealut lui Filip”. Filip era de de fapt un localnic care a gasit comoara si a ascuns-o sub niste vreascuri. In cartea sa, „Izvorul fermecat”, Biltiu prezinta si aceasta poveste culeasa de la un barsanean care sustine ca niste copiii au aprins vreascurile, iar Filip a inebunit vazandu-si comoara pierduta, si a jucat intr-un picior cantand: „Pa Dealu’ lui Filipas/ Am aflat on gritaras/ Si focutu mi l-a ars”. Alte comori, se spune ca au fost ascunse de haiduci. Ion Godja din Valeni (comuna Calinesti), zis „Oul”, spune ca in locul numit Sacatura, s-ar afla o comoara a haiducilor. Sau cel putin asa spuneau batranii: „Multa lume a sapat acolo sa gaseasca banii ascunsi de pe timpurile haiducilor. Acolo se spune ca si-ar fi ascuns haiducii de pe vremea lui Pintea comorile. Se zvonea ca inainte cu 80 de ani, cineva ar fi gasit acolo o comoara, ca a inceput sa se imbogateasca brusc. Asta o stiu de la batrani. Dar cel care s-a imbogatit a ascuns faptul ca ar fi gasit o comoara. Omenii au discutat si au inceput si altii sa sape acolo, dar n-au gasit nimic”. „Oul” a auzit din batrani si despre comoara ascunsa in locul numit „La groapa”: „Se spune ca ar mai fi un loc sus spre padure, spre Glod, la locul numit In Groapa. Si acolo se spune ca si-ar fi ascuns Pintea cu haiducii lui comorile. Mai exista, tot spre Glod, un loc ce se numeste Zgreamat. Acolo se spune ca haiducii lui Pintea l-au ajutat pe un om care mergea sa-si vanda vaca, i-au dat un clop de bani sa mearga inapoi la familie cu vaca, sa aiba sa-si cumpere mancare. Acesta a fost divulgat si potera l-a obligat sa-i duca sa le arate locul de unde i-au fost dati banii. Eu am amintit si de comori in cele doua carti pe care le-am scris. In varful Mocirii este un loc nedescoperit. Nu se stie daca acolo ar fi fost observator militar sau ceva manastire. Dar si acolo se vorbeste de o comoara. Acum nu mai putem sti daca era o comoara sau comoara era tocmai manastirea. Pe un varf de deal sunt urmele unei constructii din pietre de rapa. Acolo este si o piatra care avea muschi de vreo trei degete pe ea, am dat muschii jos si am descoperit niste cruci inscriptionate. Asa ii spune la partea aceea de hotar ce apartine de Valeni, Mocira”. In Valeni mai exista si un beci vechi de vreo 150 de ani, construit langa casa unui fost preot. Si acolo se spune ca ar sta ascunsa o comoara. Ion Godja spune ca la baza acestor legende stau argumente solide: focurile care se vad pe dealuri: „Batranii povesteau ca in duminica de Inviere, in locurile unde erau comori aparea un fel de luciu, un fel de flacara si se spunea ca se curata banii, ard comorile. Se presupune ca si pe Varful Mocirii s-ar fi observat asa ceva. Se spune ca cei care vedeau acele lumini, daca mergeau sa sape gaseau comorile. Totusi era ceva. Se spune ca unele comori erau ascunse si cu blesteme. Este o legenda a unei familii ce a avut un cioban. Acesta a vazut un haiduc ce ingropa niste bani. Cand i-a ingropat, haiducul a lasat vorba, sa ma scuzati, ca numai atunci sa se poata descoperi comoara cand l-a saruta in fund pe cel care observa cand i-o ingropat. Ciobanul a auzit vorbele din tufis si i-a divulgat proprietarului stanii. Se spune ca proprietarul a lucrat in asa fel incat sa nu stie sluga lui ca vrea sa gaseasca banii, l-a imbatat, l-a dezbracat si l-a sarutat si pe urma a reusit sa gaseasca banii”. Exista insa si povesti despre oameni care au innebunit din cauza comorilor, altii care s-au imbolnavit sau altii care si-au nenorocit neamul multe generatii. Poate din aceasta cauza, de cativa ani, maramuresenii nu mai cauta comori la fel de frenetic. Godja spune ca: „Cam de vreo 50-60 de ani, in zona noastra n-a mai incercat nimeni sa caute comori. Inainte se duceau chiar si grupuri sa caute comori. Sunt si povesti cu oameni care au innebunit din cauza unor comori. Nu stiu daca din cauza afuriseniilor (blestemelor) aruncate pe comoara sau din cauza bucuriei. E exact ca si cu castigurile la loto de acum, ca poti innebuni. Comorile erau un fel de loto arhaic”. Sau poate ca maramuresenii nu mai cred in povestile cu comori, vorba lui Godja: „ Astia nu mai cred nici in Dumnezeu! Parca suntem intr-o era salbatica”. Si totusi, in noaptea de Anul Nou, cateodata, se vad focuri pe dealurile din Maramures. Focuri care, din vreme in vreme, ard cu flacara mai puternica decat cea de lemne. Comoara de la Roata In urma cu vreo doua decenii, in orasul Cavnic s-a gasit „o tabla de aur”. Nicolae Marc isi aminteste ca descoperirea a generat multa valva la vremea respectiva: „Noi eram copii si am auzit pe la scoala. Asta a fost acum vreo 20 de ani. Aveam vreo 15 ani si stiu ca a fost mare valva. Din cate stiu, a fost descoperita in zona Roata. In timp ce oamenii sapau o fundatie, au gasit o tabla de aur. Era pe vremea lui Ceausescu si au venit de la politie si procuratura. In speranta ca vor gasi si altceva, i-au demolat omului respectiv si sura si ceva cotete. Cand au auzit ca ar putea fi ceva tezaur, au cautat peste tot. Se spunea ca tabla era de un metru pe un metru, dar nu stiu grosimea. Iti dai seama ca a tot dus-o Securitatea”. Norocul din Cluj O poveste interesanta a fost culeasa de Maria si Pamfil Biltiu de la Ileana Danci, din Sacel: „Era la noi un om sarac, batran. Si odata s-a dus la Cluj, sa se preumble. Si se preumbla omul o zi, se preumbla doua si se preumbla si a treia zi. Cand a fost a treia zi, unul care-l vazuse cum tot umbla pe uliti in sus si-n jos, il intreaba: -Mosule, ce cauti pe aici si tot umbli ca paduchele ba in sus, ba in jos? -Ia, ca am visat sa vin la Cluj, ca aici mi-oi gasi si eu norocut, ca saracia mea e cam mare si as mai trai si eu mai bine un pic. -Auzi mosule? Du-te dumneata la lucru, ca asa iti vei gasi norocul dumnetale, nu tot hoinarind pe cele uliti ca un ulicau. -Ia, eu am visat sa ma duc la Macavei, la boierul de la noi, si in fanat la el voi afla o caldare cu bani de aur. Am visat cum a fugit pamantul de pe ea, acolo in prima valcica. Omul n-a zis nimic, numai a dat din cap. Vajul s-a dus la valcica si a vazut cum fugea caldarea cu banii. Si s-a dus inapoi la domnii aceie si le-a zis: -Spusu-v-am ca eu la Cluj imi aflu norocul?!”. Banii din cutiile de tabla In urma cu vreo trei ani, in timp ce niste muncitorii lucrau in satul Valeni din comuna Calinesti, a fost gasita o lada cu bani si documente. Primarul Mihai Nemes povesteste ca: „S-a spart o casa jidoveasca veche in centru in Valeni si s-au gasit niste cutii si niste hartii, care s-au dat la un batran care s-a ocupat de monografia satului. Nu erau monede, erau bani de hartie. Era podul dublu si intre scanduri s-au gasit. Am ajuns si eu pe acolo, iar actele gasite erau degradate. Probabil si din cauza timpului, probabil si pentru ca s-a scurs apa pe ele. Asta s-a intamplat acum vreo trei ani. Banii erau in niste cutii de tabla, ca si cum erau cutiile de conserve mai demult. Bancnotele s-au pastrat mai bine, dar actele erau doar in niste pungi”. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramure.ro ioana@gazetademaramure.ro