Coltul meu / Supararea lui Isac

Dintr-o pura intamplare, intr-una din zilele trecute am intrat in Palatul Administrativ. In holul mare, freamat, iar din sala de sedinte se auzeau voci. Langa usa masiva, o silueta, nu am realizat cine este personajul, din cauza de lipsa de ochelari. Dupa ce m-am apropiat, l-am recunoscut pe Ioan Isac, seful politistilor de pe-aici. Poate as fi trecut mai departe, dar am apucat sa intreb ce se intampla in sala de sedinte. Isac vorbea la telefon, sau incerca sa vorbeasca. Nu a mai salutat ca pe vremuri, acel salut care exista intre doi oameni civilizati. A dat un raspuns in doi peri si elegant mi-a aratat ceafa. Bineinteles ca am pretentii absurde. De ce sa dai un buna ziua, chiar si formal, unui amarat de la un ziar, care scrie fel si fel de chestii in care apari ca personaj negativ. Isac este genul de sef care nu uita. De la o disputa avuta cu domnia sa, in urma cu vreo 5-6 ani, Isac s-a mulat dupa functia pe care o ocupa. O functie importanta, de altfel. Sincer nu m-am asteptat la o astfel de atitudine, repet, poate inchipuita. Mai tarziu l-am vazut prin birourile administrative de rang inalt. Era plin. A vrut sa intre, dar s-a razgandit. Nu intotdeauna functia doboara gradul. Asa ca a venit gradul la el si i-a oferit un cadou din partea autoritatilor, fiind ziua de nastere a functiei. Un cos cu flori si ceva intr-o plasa-cadou. Urari si pupaturi. Ceva firesc intre oamenii civilizati. Am plecat de acolo. Mai tarziu l-am intalnit din nou in holul mare. Pleca. La masina de serviciu, soferul a preluat cele doua plase-cadou, cu atentii specifice unei onomastici. A lasat in urma florile. S-a scuturat de sclipiciul de pe punga-cadou ajuns pe costum, si a plecat, probabil in misiune. Nu a schitat nici un salut, ceea ce mi-a intarit parerea ca era suparat pe mine, pe lume, pe cine stie cine. Asta e! Am fost tentat sa ii transmit urari de bine, in scris, chiar daca relatiile civilizate intre o functie importanta si un palmas sunt aproape imposibile. Am renuntat. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro