coltul meu: Ora exacta a nesimtirii

Am crezut ca presa este locul in care se intalnesc oameni normali, cu o coloana dreapta, cu spirit de observatie si cu un dor nebun de adevar. Am crescut in minciuna si la o anumita varsta am avut norocul si sansa sa il intalnesc pe Dan. De atunci traiesc cu aceasta speranta ca putem muta muntii, ca vom face lumea mai frumoasa si ca va curge apa curata in Sasar. Naivitatea m-a costat mult in toti anii astia. Dorinta de a fi cat mai corect, de asemenea. Am mai spus aste de mai multe ori, mi-am pierdut prietenii, dar au ramas visele. Ora exacta! Ceasul colegilor suna strident. M-am trezit din visare si am inghitit gustul amar. Nu mai beau cafea de multi ani, iar de la lapte nu poate sa iti fie greata. Apoi m-am prins. Ora exacta este o facatura a unora care au umblat intr-o iarna trista alaturi de noi pe strazile Baii Mari. Am strigat atunci ca suntem solidari, prieteni si ca presa trebuie sa fie a „baietilor buni”. Cei care stiu cat e ora exacta au uitat, s-au poate nu au fost nici atunci pe baricada durerii noastre. Nu cerem compatimire, mila, nici macar intelegere. Nu ne-am uitat in ceasul nimanui. Nu ne intereseaza ce fac ceasornicarii presei. Chiar daca minunatul nostru saptamanal costa 1,5 lei, noi nu mergem la ora „fix” sa lasam teancuri, teancuri de facaturi prin holuri de institutii. Un ziar gratuit platit de cine se nimereste. Ei, meticulosii, politaii presei maramuresene, au uitat cand au venit la noi sa ne spuna sa ii sprijinim, sa ii ajutam, sa scriem de prieteni de ai lor de care ei nu indrazneau. Nu am facut niciodata pactul cu nesimtirea si nici nu il vom face. Totusi, ce va … grija ca noi suntem cati suntem, ca avem 56 de pagini si subiecte mult mai bune? De cand nu ati mai scris un text de presa adevarat, semnat si asumat? De cand nu ati spus lumii ce tiraj si vanzare la chioscuri aveti? Ahoi! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro