Coltul meu / Mesajul meu

Am simtit in ultima vreme o ostilitate din partea unora din aceasta minunata breasla a jurnalistilor baimareni. Eu si GAZETA, dar mai ales Dan. Se scriu comentarii, se povestesc povesti, se transmit mesaje de parca noi am fi o…! Cineva a spus ca ar trebui sa fim bucurosi ca suntem intr-un centru al centrului atentiei. Personal, nu impartasesc o asemenea bucurie. Situatia nu este de azi, de ieri. Periodic si cu o anumita tinta, unii sau altii s-au legat de sufletele noastre. Adevar sau minciuna, delatiune sau grobianism, un melanj prin care s-a incercat sa fim murdariti, umiliti ori neantizati. Nu cred ca suntem o miza atat de mare, incat sa se armeze tunurile indolentei. Am incercat sa dam cate o palida replica, dar cel care s-a opus a fost Dan, culmea ironiei. El a spus ca nu trebuie sa bagam de seama mizeriile si pe cei care le fac. Dar parca m-am saturat. Deci! Credeti ca noi nu stim de micile sau marile afaceri ale unora sau altora, credeti ca noi nu avem „dosare de cadre”, metaforic vorbind? Nu stim care cu cine a vorbit, s-a inteles, care a profitat de pozitia unuia sau altuia. Stim multe, cu siguranta nu totul, dar stim. Poate vom inventa o rubrica de monden-press. Poate nu! Noi suntem o publicatie de atitudine si rafinament. Deh! A fost o definire pe care nu au inteles-o nici unii care au lucrat la ea, daramite altii. Cand voi avea chef, voi explica babeste ce inseamna rafinament. In niciun caz ce spune sec DEX-ul. Asta era si ideea. S-ar putea sa nu mai acceptam aceste porcarii fara rost. S-ar putea sa dam replici. S-ar putea ca Dan sa nu accepte sa ne legam de breasla din care incercam sa facem parte. Sunt vremuri grele si se da la gioale! In oricare varianta se poate considera ca am trimis un mesaj, de pace, de razboi… Voi decideti! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro