coltul meu: Deontologia, gunoiul si ziaristii

Un prieten m-a intrebat direct si pe neasteptate: „Cine sunteti voi, astia din presa, sa scrieti, sa dati verdicte?!”. Dupa secundele de uimire, am ezitat sa-i raspund. Noi, astia din presa, ne facem meseria, ar fi fost un posibil raspuns. Unii au vile, case, masini, altii stau in chirie, cu parintii sau intr-o continua miscare. Unii dorm bine, altii au cosmaruri. Iata! Multe variante de raspuns. Nu am plecat niciodata de la ideea ca cei din presa sunt o forta, in concluzie, trebuie sa ne folosim forta pentru a obtine ceva… de la informatii, la beneficii. Nu am crezut ca scriind despre ceva, cineva, ajungi sa dai verdicte. Pe de alta parte, uneori am simtit forta presei. Este puternica si, in unele cazuri, de nestavilit. Te cuprinde frica vazand ce pot face cateva cuvinte puse bine in fraza. Uneori, pana si o virgula poate avea o importanta capitala. Joaca asta „de-a binele si raul” are un pret. Ziaristii adevarati il stiu, cei de conjunctura nu cred ca au de platit ceva. Din acest punct de vedere e greu sa arati oamenilor ce simti atunci cand scrii. Toti cer deontologie, dar ce este deontologia? Dincolo de o definitie din DEX, as spune ca este o prostie. Nu poti respecta aceasta deontologie atunci cand scrii ca X-ulescu a furat si s-a imbogatit peste masura, iar copilul respectivului sufera (un exemplu). Nu poti sa nu scrii, dar nu poti scrie frumos despre o porcarie. Te doare cand te gandesti ca ai lovit in persoane care nu sunt vinovate. Este greu sa treci peste sentimente. Deontologia nu iti da solutia. Nu ma plang, incerc sa explic ca fiecare caz, oricat de marunt ar fi, poate fi pus in cosul cu fapte bune sau in cel cu fapte rele. Depinde din ce parte privesti. Mai nasol e de aia care scriu pe foi A4 in zilele de iarna friguroasa si umeda. Deh! Chestie de deontologie! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro