Colțu̕ meu / Ziua Fericirii și luptătorii băimăreni în Revoluția din decembrie 1989. 10.000 metri pătrați

Am citit că în 20 martie, ziua în care scriu rubrica mea din minunatul nostru săptămânal, sărbătorim Ziua internațională a fericirii.

M-am oprit și m-am gândit dacă suntem fericiți. Am constatat că nu.

Ce motive am avea să fim fericiți? La graniță este un război distrugător ce nu se mai termină. În toată Europa sunt discuții interminabile cu privire la înarmare. Americanii cu rușii se împacă, iar noi suntem la mâna acestora, în ceea ce privește securitatea sau insecuritatea.

Și tot gândindu-mă la fericirea care nu există, am ajuns la lista proiectelor de la ședința de Consiliu Local ce urmează să aibă loc peste câteva zile. Pe la mijlocul listei, proiectul 25, prin care se acordă terenuri unor persoane remarcate la Revoluția din 1989. Uite niște oameni care ar trebui să fie fericiți, am gândit eu. Am parcurs proiectul, dar nu am dat de numele respectivilor fericiți. Apoi, mi-am amintit că un astfel de proiect a mai fost propus primăriei băimărene și, din mai multe motive, nu s-a ajuns la un rezultat final fericit. În concluzie, nu prea sunt motive de fericire. Putem spune posibile momente de fericire. Și, totuși, de ce în proiectele astea ale administrației băimărene nu sunt trecuți cei care cer, pretind sau vor ceva, cu nume și prenume, să știe poporul despre cine e vorba. Inteligenții care întocmesc hârțogăria de la aceste ședințe consideră că nu trebuie să știm. Doar ei și aleșii poporului. Iar după avizare nu prea mai are importanță.

Pe de altă parte, ăștia nu știu că noi, amărâta de presă, aflăm lucruri mult mai importante decât niște nume ce vor o bucată de pământ.

Așa că lista începe cu Florian Adiel, cel care face de mult timp presiuni pentru a se obține aceste beneficii pentru luptătorii de la Revoluție. Persoanele nominalizate au calitatea de luptători remarcați prin fapte deosebite pentru victoria Revoluției din decembrie 1989. Pe listă sunt șapte domni și doamne.

Sincer, în Baia Mare nu au fost lupte, nu am avut probleme la Revoluție. Adiel este cel care a intrat în sediul Securității. Ce a făcut acolo...cine știe. Poate războiul din Baia Mare, cu ghilimele de rigoare, s-a dat la Palatul Administrativ, acolo unde cineva, câțiva au furat o grămadă de tablouri și alte bunuri încărcate într-un camion și duse undeva unde nu știe nimeni, doar cei care au beneficiat de ele, dar și cei care, se spune, au filmat toată povestea. Cam astea ar fi fapte, în rest...