Coltu’ meu / Zara, Decathlon, cluburi de noapte

Am scris la rubrica mea un text, numerele trecute, despre faptul că tinerii băimăreni nu prea au ce face în oraşul de pe Săsar. Desigur, este o generalizare desprinsă dintr-o discuţie pe care am auzit-o. Mai mulţi tineri îşi spuneau şi se plângeau că nu prea au ce face. Am preluat subiectul şi am vorbit cu mai mulţi tineri, în diverse locuri, despre acest aspect. Am discutat chiar şi cu copiii mei. Toţi aveau aceeaşi părere, de aceea am şi generalizat.

După apariţie au fost mai multe voci care m-au acuzat de nepricepere, neştiinţă, rău­tate… Am fost acuzat pe nedrept, zic eu, deoarece nu împărtăşesc această idee că nu prea ai ce face în Baia Mare. Aşa că vin cu câteva precizări legate de dorinţele tinerilor. În primul rând, şi-ar dori magazine pe care aici nu le găsesc. Primul ar fi Zara. Cunoscătorii ştiu despre ce vor­besc… Nu ştiu şi nu am habar de firmă, decât ce poţi găsi pe net. Apoi, le lipseşte Decathlon. La acest magazin am fost în mai multe locuri, chiar şi în Ungaria. Ştiu ce comercializează şi înclin să cred că ar fi util şi pe meleagurile noastre. Şi lista cu magazine, firme, branduri continuă. Cu siguranţă părerile sunt subiective. În fond, fiecare îşi cumpără după chipul şi asemă­narea cu firma respectivă. Trebuie să ne rămână doar concluzia. Mulţi tineri ar fi în stare să meargă până în Cluj pentru a cumpăra un tricou de la Zara, chiar dacă drumul e mai scump ca articolul de îm­brăcăminte.
În privinţa cluburilor din Cluj şi cele din Baia Mare, sau mai degrabă lipsa acestora, nu prea e ce spune. În Cluj sunt 100 de mii de studenţi, plus tinerii de alte vârste, e normal să fie multe cluburi şi cu o diversă ofertă. Pe acest subiect ar fi mult de discutat.
Îmi amintesc că pe vremea liceului meu, veneam în vacanţe şi mergeam şi noi la club, în oraş. Era discotecă la Phoenix. Multă lume, se dansa, se fuma, se bea, ce mai, toate prostiile ce se făceau pe atunci. Dar era frumos, atractiv, era altceva. Nu ţin minte ca prietenii mei, colegii, alţii, să fi fost nemulţumiţi de faptul că nu sunt cine ştie ce cluburi. E drept că sistemul nu permitea, aşa că era greu să îţi închipui altceva. Cu toate acestea exista o viaţă de noapte, de distracţii, la mare, în Bucureşti şi oraşele mari. Vreau să spun că distracţia era şi pe vremea comuniştilor. Paradoxal, cred că tinerii se distrau atunci mai mult decât cei de acum. Dacă nu aveam un local… ne strângeam la careva acasă, la un „ceai”, puneam toate ţigările într-o că­ciulă plasată în mijlocul camerei şi dă­deam drumul fie la muzică, fie Europa Liberă cu inegalabilul Cornel Chiriac, fie magnetofon sau chiar radio.