Colţu’ meu / Vremea corupţiei şi vremea codurilor

Cazurile de corupţie prezentate pe larg de televiziunile naţionale au acaparat atenţia celor care fac programul ştirilor. Chiar dacă ele se repetă la nesfârşit, se dau, cu o veselie demnă de o cauză mai bună, aceleaşi imagini, aceleaşi dosare, uzate de atâta atenţie, aceiaşi barosani dâmboviţeni ce vorbesc, parcă la comandă, despre aceste subiecte. Nu mai poţi respira, nu mai găseşti ceva de vizionat. Ne îndobitocim sigur! Dacă nu este chestia cu mireasa sau dezbaterile de după-masă cu inevitabilul subiect Prigoană sau alte aşa-zise dive, avem la kilogram stenograme ale cazurilor de corupţie. Le auzi fără să vrei de am ajuns să fredonăm aceste discuţii între mafioţi precum şlagărele epocii de aur.

Există posibilitatea de a schimba canalul, să mergi la documentare sau filme, dar în cursul săptămânii nu prea ai chef de documentare, iar filmele se repetă cu o ciclicitate care te face să te întrebi dacă merită să ai un abonament la cablu la valoare maximă.

Apoi, fiind un patriot, îmi doresc să văd programe româneşti, dezbateri româneşti, ştiri româneşti.

Dar cine să ţină cont şi de dorinţele abonaţilor, fraierii care fac posibilă transmisiunea ineptelor emisiuni cu repetiţie nesfârşită. S-ar putea ca din acest motiv să existe o stare de nervozitate permanentă. O informaţie oferită la nesfârşit duce la iritare… Sau mai ştii, poate există o conspiraţie între producătorii de emisiuni tv şi cei care vând televizoare. Din cauza nervozităţii creşte numărul televizoarelor defecte, adică cele care trebuie înlocuite. Este o componentă a societăţii de consum pe care o parcurgem. Trebuie să consumăm cât mai mult lucruri proaste, servicii proaste ce trebuie înlocuite cât mai repede şi de foarte multe ori.

În comparaţie, pe vremea comuniştilor îmi uram tenişii româneşti care nu se mai stricau, treceau anii şi nu aveam motiv să îi înlocuiesc. Nu sunt un nostalgic al vremurilor trecute, nu am beneficiat de nimic. Dar parcă s-au întors lucrurile cu dosul în sus.

De pildă, dacă ninge două zile e tragedie de nedescris. Se dau fel şi fel de coduri, se fac dezbateri incredibile, chiar profesori universitari îşi dau cu părerea despre cumplita tragedie: a nins două zile şi sunt 15 grade cu minus… În urmă cu 40 de ani, iarna începea în octombrie şi se sfârşea în martie, iar frigul îţi lipea nările una de alta fără ca cineva să dea cod galben…ce vremuri!