Colțu' meu. Viața de zi cu zi

După atâtea sărbători, orașul Baia Mare pare absent din sfera activităților publice. Poate și vacanța parlamentarilor are un efect, cert e că nu prea se întâmplă nimic. Era un banc, mai demult, cu Baia Mare, orașul în care nu se întâmplă nimic.

Acum, de la banc la realitate drumul e scurt. Poate și această perioadă de viroze și gripă să influen­țeze situația. Dar... mai nimic. Muzeele au încercat să anime situația, cu vernisaje și lansări de proiecte ori volume interesante, mai ales pentru specia­liști. Nici aici nu prea se înghesuie lumea. Până și magazinele mari duc lipsă de cumpărători, spre deosebire de vremurile bune. Una din cauze ar fi prețul multor produse. Scumpirile au dus la vânzări mai puține. Dacă ne referim la alimente, la mâncare, nu cred că producătorii sunt încântați. Un preț mai mare înseamnă vânzări mai mici. Chiar dacă ai mărit prețul, nu recuperezi numărul clienților care renunță la produsul tău. Este o chestiune economică simplă. Măririle de  prețuri ar trebui făcute în contextul unor salarii mari. Mult mai mari. Din păcate, pentru noi, maramure­șenii, salariile sunt la fel de mici cum erau și anul trecut, în urmă cu doi ani sau zece ani. Am văzut ce salarii sunt în Cluj, dar și ce prețuri au cam la toate. Dacă am face o comparație acolo și aici, una peste alta cetățenii obișnuiți își pot permite cam aceleași lucruri, dar la calități diferite. Cele mai bune în favoarea clujenilor. În această situație, băimărenii își văd de-ale lor, cu sentimentul că sunt ultimii de pe pământ. Nu e așa, dar sunt aproape. Dacă vor­bești cu oameni care muncesc prin oraș, dar să nu fie din admi­nistrație ori din conducere, adică oameni obișnuiți, ești cutremurat de cât de amărâți sunt. Și ce probleme existențiale au. Probleme de  genul, nu am bani decât două săptămâni pe lună. Și parizerul s-a scumpit. O pâine costă 10 lei la Auchan. Și tot așa, cu proble­me mărunte  și mărunte. Bine ați venit în realitate!