Colțu' meu. Urare

Pandemie, criza gunoaielor, criza facturilor la curent și gaz, ninsori puternice, viscol, drumuri blocate, iar acum proteste peste proteste. Și nu oricum, ci cu oprirea activității, ceea ce duce la alte blocaje.  Scopul protestelor sunt salariile prea mici. Se cer măriri salariale. Sindicatele fantomă au reapărut pe scena publică. Lideri de sindicat, de care nu am mai auzit de mai mulți ani, și-au adus aminte de lupta sindicală, în general pentru salarii mai mari.  Este foarte interesant cum au loc aceste proteste. Dacă ne uităm la anii din urmă, vom observa acest fenomen curios. Întotdeauna, când au loc măriri ale pensiilor, încep protestele pentru salarii mai mari. Primii, în general, sunt cei din învățământ. Apoi, alții. Acum șoferii din transportul în comun bucureștean. După ei, probabil, vor urma și alții de prin județe. Nu spun că protestatarii de acum nu ar avea nevoie de măriri salariale. Dar e aiurea. Se blochează activități, se caută soluții care sunt în general de avarie. Adică, mă­riri mici și promisiuni multe.
Îmi amintesc de vremea când erau sindicatele din minerit în prima linie a protestelor. Mulți lideri de atunci chiar știau cum se face un protest (nu mă refer la mineriadele rușinoase, coordonate politic). Știau cum să faci revendicări salariale și reușeau, de multe ori, să mulțumească anga­jații din minerit.
În momentul de față, cei mai îndreptățiți la proteste ar fi fost pensionarii. Mărirea pensiilor a fost bine venită. Dar, ca de fiecare dată, când se măresc pensiile cresc și prețurile. O altă coin­cidență care anulează mărirea dată. Nu mai vorbim de facturile la curent și gaz. Una peste alta, avem un început de an greu, ciudat, iar la granița de est a României se pregătește un posibil răz­boi care ar fi cireașa de pe tortul existenței noastre.
Bine ați venit în 2022!