Colţu’ meu / Un uichend cu ghilimele

Am avut o săptămână destul de încărcată, nu cu foarte multe subiecte, dar cele câteva au fost grele şi mâncătoare de timp şi nervi. În principal este vorba de povestea de la APIA, o instituţie pe care majoritatea oamenilor nu dă doi bani. Adică nu este una de mare impact, se ştie că aici se dau bani la ţărani şi cam atât. Nici măcar nu se prea ştie că sunt bani europeni şi multe altele.

Ei, în operaţiunea de desluşire a iţelor afacerii de acolo, am primit un telefon de la un domn, politicos ce m-a tras de urechi pentru că mi-am bătut joc de limba română. Iniţial nu am înţeles despre ce era vorba, dar domnul politicos mi-a spus că la rubrica din numărul trecut am scris uichend în loc de weekend. În opinia distinsului domn, a fost un atentat la limba română. Fără a avea pretenţia că sunt un mare cunoscător, cred că weekend este un cuvânt englezesc, formularea în română ar fi sfârşit de săptămână. Dacă te duci la definiţia cuvântului englezesc, afli că se pronunţă uichend, cu accent pe u.

Eu am scris aşa fără ghilimele, nu pentru că nu am ştiut cum se scrie în engleză respectivul cuvânt, la o adică găseşti pe net, ci ca o ironie.

Domnul politicos nu ştie că aceste rubrici de autor ne permit să scriem cum dorim, se exclud vulgarităţile, într-o oarecare măsură. În rest, te poţi juca cu cuvinte sau formulări. Nu am veleităţi de scriitor sau mai ştiu eu, pur şi simplu aşa am crezut de cuviinţă că trebuie să scriu atunci, o ironie la faptul că în vremurile noastre sfârşitul de săptămână este aşa cum îl ştim, eu fiind unul care a prins vremurile în care se făcea şcoală sâmbătă şi se lucra sâmbăta, de multe ori şi duminica.

Într-un context economic degradat, complicat, ne mândrim cu una din cele mai îndrăgite victorii postdecembriste, weekend-ul de două zile şi jumătate, luând în calcul că ziua de vineri este scurtă.