Colțu`meu / Un sistem nenorocit

Cele mai crunte subiecte de presă sunt cele despre copii. Suferinţa pruncilor fără părinţi, abandonaţi, bolnavi şi abandonaţi, este greu de înghiţit, atunci când ai un astfel de material de scris. Pentru a scrie, trebuie să vezi, să simţi, să înţelegi. De foarte mulți ani scriu despre copiii nimănui. Am obosit! Parcă nimic nu e nou, deşi unele lucruri s-au schimbat. Zilele trecute am revăzut în parcările mai multor magazine mari grupuri de copii puși să cerșească. Nu are importanță că sunt țigani. Sunt doar copii. Și mi-am dat seama că același lucru era și în urmă cu cinci ani, zece ani, douăzeci de ani. Nimic nu s-a schimbat.Cred că sistemul ne-a învins. Este incredibil cum se regrupează toţi ăştia care profită de pe urma unor copii, biete suflete neînţelese de nimeni, nici măcar de noi, cei care scriem, ne grăbim să dăm o ştire tare cu încă un viol la fătuci de câţiva ani.S-au făcut multe lucruri bune, dar, în esenţă, lucrurile au rămas la fel. Cei care îi îngrijesc, nu-i iubesc pe copiii pe care îi îngrijesc. Din acest punct de vedere, copiii nimănui sunt doar o marfă, o posibilitate de a câştiga un ban, de a fura mâncare, de a construi cu copiii nimănui case, de a renova case, de a-i duce la munci agricole, curăţenie, de a-i înşela, de a-i lăsa să creadă că viaţa este o cameră întunecoasă în care miroase tot timpul a pipi. Sunt duși la cerșit. Când primesc câte o ciocolată, sau ceva de mâncat se opresc, se duc într-un colț și mănâncă repede să nu i se ia mâncarea primită. Copiii ăștia din sistem au ochii obosiţi, cenuşii, trişti. Suntem învinși de un sistem infernal, bolnav, veros…Voi continua să scriu despre copiii care nu au nici o șansă,  dar mă întreb dacă are rost. În toți anii ăștia nu a venit nici un politician sau mare şef să îmi spună, „hai să rezolvăm!”. Au fost care au dat alimente, dulciuri, haine, sigur, este foarte bine, oameni inimoşi, dar cine le dă măcar o picătură de libertate copiilor nimănui, abandonaţi, exploatați?