Colţu’ meu / Un politruc bântuie, pe ici-acolo

Altfel, un obişnuit al acestui tip de eveniment. Nu este deranjant, dar acum şi acolo unde am fost, cel care a fost un activist de partid foarte „pizdos”, un termen neacademic, dar care era pus celor care executau fără nicio reţinere aberaţiile comuniştilor. La Revoluţie a avut ceva probleme, din moment ce ai cenzurat o grămadă de ani, nu ai lăsat oamenii să se exprime liber. Este drept că aşa erau vremurile, dar zelul nu era introdus în fişa postului. Cine spune altfel, minte!

Probabil, amintindu-şi de vremurile bune pentru el, acest politruc s-a enervat că ziariştii s-au postat în faţa lui. El stând jos pe un fotoliu. Majoritatea invitaţilor au stat în picioare, dar el nu, el tolănit pe fotoliu. Şi cum nu vedea, i-a urechiat pe ziarişti că nu stau lateral, de parcă camerele video pot înregistra aşa, cam după colţ.

Şi pe mine mă enervează, uneori, statul în faţa tuturor, a cameramanilor, dar oamenii îşi fac meseria cum pot. De multe ori spaţiul nu îţi permite să stai în aşa fel încât zona centrală să fie liberă. Dar aici a fost vorba de altceva. Politrucul ar fi trebuit să stea în picioare, în semn de respect, ca ceilalţi, apoi, gesturile astea arogante ar trebui scoase din comportament. Pe moment, individul s-a văzut în fruntea maselor pe care le chinuia cu absurdităţile unui regim de tristă amintire.

Băieţii s-au dat la o parte, oricum ei se mişcă tot timpul, iar fostul activist PCR, evident că nu a urmărit atent ce se întâmplă, a citit, a vorbit, s-a foit, a deranjat. Unii mă vor condamna de cele scrise, dar doream să spun aceste lucruri, chiar dacă într-o altă formă deoarece am văzut astfel de scene de mai multe ori, dar îmi şi amintesc de vremurile în care el era unul dintre cei mai temuţi.