Colţu’ meu / Şapte secunde

Am fost întrebat de ce mă cramponez de povestea cu Italia şi DGASPC. Ce interes am?Nici unul, am răspuns, şi priviri mirate mi-au dat de înţeles că nu sunt crezut. Eram la o discuţie cu prietenii din zona celor care au tangenţă cu astfel de poveşti. Ne cunoaştem de mulţi ani şi ei ştiu cum gândesc eu. Cu toate acestea, nu m-au crezut. A fost rândul meu să mă uit mirat. Oare sunt prietenii mei? Cei pentru care eram în stare să merg pe tăişul ascuţit al sabiei?

Câteva clipe am tăcut toţi, apoi am vorbit în devălmăşie despre poveşti asemănătoare, despre felul în care presa contribuie la concluzii subiective, am vorbit de directorii de la DGASPC, de câte au făcut, ce au făcut, de ce nimeni nu spune nimic. Am vorbit de eminenţa cenuşie a Consiliului Judeţean, cel care îl ţine în braţe de mulţi ani pe directorul general. Şi tot aşa, minute în şir, zeci de minute în şir, până apa a devenit sălcie, iar iaurtul de la o firmă de peste deal s-a lungit din cauza căldurii, la propriu. Prietenul meu este un friguros şi avea dat drumul la încălzire.

Ei fumează, toţi, eu nu mai fumez de mult. Îi priveam cum trag cu nesaţ din ţigară şi explică teoria chibritului. Cafelele s-au epuizat, dar noi nu am ajuns la nici o concluzie. Suspiciunea că vreau să obţin ceva cu aceste texte plutea prin cameră în cârdăşie cu norişorii alburi de la cinci feluri de ţigări.

Pe vremea când eu fumam, puteam deosebi ţigările româneşti de cele de import după culoarea fumului. Acum, în plin proces de globalizare, ţigările au cam acelaşi fum alburiu şi probabil acelaşi gust. Prietenul meu şi-a mototolit pachetul gol de ţigări şi, cu o mişcare de expert, l-a aruncat în coşul de gunoi de sub chiuveta bucătăriei. O mişcare imposibil de executat în condiţii normale. Mirat şi el de reuşită, s-a oprit din vorbărie. Aşa am văzut că era ora la care urmau să vină cei din familia lui. A urmat un şmotru rapid, o aerisire parţială şi am plecat spre casă fiecare dintre noi.

Când am ajuns acasă, mi-am dat seama că după vreo două ore de discuţii, am vorbit despre fetiţele cazului Italia exact şapte secunde. Respectiv, întrebarea care a provocat discuţia!