Colțu̕ meu / Să ne comasăm, dar pentru ce?

 Am crezut că venirea la putere a partidelor de acum va aduce schimbarea în privința modificărilor administrativ-teritoriale. Subiectul regionalizării este folosit de politicieni mai ales în perioadele electorale. Recent, am citit noi abordări pe acest subiect. Acum nu se mai spune regionalizare, noua denumire e comasarea de localități mici. Probabil că nu se va face nimic ca și până acum. Această problemă este o pălărie mare pentru un guvern care se face tot mai mic. Dincolo de obiectivitatea de care trebuie să dea dovadă un ziarist, presa în general, fiecare are un dor, simte frumos şi iubeşte ceva. În fiecare regiune din țara asta există ceva care e la inima celor de acolo. Ca atare, subiectul regionalizării sau comasării, oricum îi spunem, ar trebui să se discute corect şi logic. Nu a fost așa și nu va fi.

Așa cum spuneam, în fiecare parte de țară există lideri care vor ca partea lor de România să fie în cărți, să fie la masa principală. În discuțiile cu ani în urmă, se vorbea de o împărțire a țării în opt regiuni, apoi 12 și, mai nou, o comasare de localități care inevitabil ar trebui să ducă la o altă geografie a țării.

De fiecare dată, până acum, Maramureșul a fost pierzător. În partea asta de țară, Clujul și Oradea au făcut jocurile economice, financiare, sociale. De fapt, se vede unde au ajuns Clujul și Oradea. Deci, orice modificări s-ar face, disparitățile între aceste județe se vor mări. Poate singura soluție ca Maramureșul să ajungă în careul de ași ar fi ca noi să fim capitală de regiune. Ceea ce e greu de atins ca obiectiv politic, economic sau de altă natură. Singurul capitol la care stăm bine este faptul că avem o Episcopie în care este cuprins și județul vecin. La economie stăm prost, în sensul că ne lipsesc acele parcuri industriale care ar concentra firme cu capital străin și românesc. Tot mai multe firme ar însemna taxe, impozite, venituri mai mari și, într-o traducere simplificată, o viață mai bună pentru maramureșeni.