Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Coltu’ meu / Roşii maramureşene din Polonia, Ungaria...
Chiar dacă subiectul zilei ar fi situaţia din PSD, voi scrie la rubrica din minunatul nostru săptămânal despre o situaţie obişnuită din pieţele şi magazinele oraşului. Voi scrie despre roşie, o legumă folosită, căutată, necesară în alimentaţia noastră. Pieţele sunt pline de roşii, care mai de care mai frumoase. Cărnoase, mari, rotunde, alungite, cu moţ sau fără, mai crude sau mai coapte, un fel de rai al roşilor timpurii, ţinând cont că la noi apar cam din iunie, sau aşa era până nu de mult. În piaţă nu ştii ce cumperi. Aşa-zişii producători nu oferă detalii despre provenienţă.
Cum umblu de mulţi ani în Piaţa mare, am reuşit să îi cunosc pe mulţi dintre producătorii autentici. Majoritatea nu au apărut, încă, cu roşii din cultura proprie. Dar sunt la fel de mulţi cei care aduc roşii de cine ştie unde. Dintr-un soi de înşelătorie de doi bani, se aşează în sectorul producători, îşi pun afişele cu numele şi localitatea din care vin, iar noi - prostimea, în cazul de faţă - cumpărăm crezând că sunt roşii din comuna respectivă. Mergem acasă mulţumiţi că am dat un ban în plus şi vom mânca sănătos, aşa cum ne-am propus de ceva vreme, după ce am văzut modul industrial, puternic chimizat, prin care culturile de roşii devin vandabile într-un scurt timp, prin Europa dragă nouă. O ţeapă pentru băimăreni. Mulţi aşa-zişi producători s-au şmecherit şi aduc roşii de cine ştie unde. Din Polonia, din Ungaria, Spania, Italia, Olanda, Turcia, Grecia... Cum poate un localnic, uneori în vârstă, să aducă marfă de import, cea pe care o găseşti în lanţurile de magazine mari? Simplu! Este piaţa en gros şi sunt persoane care merg cu microbuze în ţările din jur, pentru a aduce roşii, cireşe, vişine, zarzavat, salată, verdeţuri, cam tot ce ar trebui să se găsească pe piaţă. Aceşti ţărani nu mai sunt ţărani, nu mai au acest statut, ci sunt comercianţi care iau de acolo şi vând aici cu un procent mai scump. Diferenţa de preţ, după ce sunt scăzute cheltuielile, reprezintă profitul. Probabil se merită, din moment ce tot mai mulţi se duc şi fac acest comerţ - legal, dar imoral - din moment ce ne lasă să credem că mâncăm roşii de Coaş, când ele sunt din Polonia, Ungaria...
Pe de altă parte, este enervant cum acolo se poate, iar la noi, nu!