Colţu’ meu / România de poveste, aruncată la gunoi!

Afacerea apa potabilă din Bârsana deschide o cutie a Pandorei cu lucrările aste pentru apa potabilă la sate. Trebuie să subliniez o idee pe care am cuprins-o în materialul realizat. În anii ’90, nişte deştepţi s-au gândit să rezolve apa potabilă la sate. O idee bună, în teorie. Rezolvarea a fost după modelul românesc de după 1989.

În loc să se înceapă inginereşte cu băgatul apei potabile în localităţile în care nu este, în paralel cu realizarea canalizării, s-a recurs la metoda: dăm unor firme din străinătate. Aşa au apărut cele două firme din Israel, respectiv rezolvarea problemei ca într-un stat de mâna a doua. Adică să tragem apă la cişmea, pe strada principală. De acolo, fraierii duc apă cu găleata în casă. De ce ar fi fost asta o rezolvare mai bună decât fântânile, de exemplu, nu spune nimeni.

Eu cred că am răspunsul. Nu s-ar mai fi putut face atâtea afaceri şi nu s-ar fi încasat saci de bani pentru lucrări ce nu fac cât s-a dat. Nu trebuie să fi specialist ca să ajungi la această concluzie. Aşa am fost invadaţi de firme din străinătate pentru lucrări din care noi, românii, să o ducem mai bine!

Ciudat, dar cei care o duc mai bine sunt ei, străinii. Dacă am vorbi de sateliţi, dar cred că nici acolo nu am fi fost neştiutori, aş mai fi spus, dar pentru lucrări de forare apă şi realizare de reţele nu am avut firme româneşti. Ideea că românii nu au avut bani pică. Nici evreii nu au avut. Au fost fonduri garantate de statul Român. Se putea garanta şi pentru români!

Şi aşa am rămas fără autostrăzi, reţele de apă şi canalizări, fabrici şi uzine de mare randament, tehnologie. Nu toate care au fost trebuiau ţinute, dar a fost ucis totul. Şi, coincidenţă, de toate aceste distrugeri ale economiei româneşti sau neîmpliniri se leagă numele de Iliescu şi Năstase. Or fi fost ei ce or fost, dar chiar aşa, totul să se ducă dracului? Chiar nimic şi nimeni nu a fost bun în ţara asta?

După Bârsana ar putea urma altă localitate în care sunt probleme cu apa. Ce ruşinos, ca după 25 de ani, să fim în aşa situaţie!