Colțu’ meu / România are drumuri bune! Chiar aşa!

Am fost printre cei care au criticat politica de dezvoltare a drumurilor româneşti, luând în considerare părerile celor care circulau des prin ţară sau după discuţiile nesfârşite pe acest subiect între actorii politici principali ai acestor ani. Dacă ăştia băteau câmpii, aşa am făcut şi eu. Mi-am dat seama de asta umblând prin ţara noastră, pe drumurile obişnuite, cele care există dintotdeauna.

O primă constatare ar fi că majoritatea drumurilor naţionale sunt bune şi foarte bune. Sunt puţine locuri în care nu se circulă bine (nu am reuşit să merg peste tot, evident). O spun eu, o spun alţii cu care am vorbit despre acest subiect. Alţii care nu sunt politicieni şi care nu au motiv să fabuleze. Singura problema ar fi că sunt doar două benzi de circulaţie pe anumite tronsoane, dar drumurile sunt reparate, asfaltate, marcate destul de bine. Ar mai fi de lucru pe cele judeţene, aici sunt unele drumuri care arată naşpa, dar se lucrează şi cred că în câţiva ani şi această reţea de drumuri va fi cel puţin circulabilă. Trebuie spus că sunt multe drumuri judeţene care arată foarte bine.

În comparaţie cu drumurile din Ungaria, ale noastre sunt bune şi foarte bune. Ani de zile am auzit că ungurii au super-drumuri, iar noi doar căi desfundate. Nu e chiar aşa. În Ungaria am găsit, pe lângă autostrada perfectă şi drum rapid, chiar rapid, multe drumuri „împuşcate”. Mai mult, au un marcaj execrabil pe şosele ce par a fi chiar importante. Dacă mergi noaptea, trebuie să ai două perechi de ochi şi un pic de curaj să te cufunzi în întunericul ce năvăleşte din toate părţile. Iar când este trafic mare, vin maşini după maşini, eşti orbit şi ai nevoie de secunde bune să dibuieşti marcajul, de multe ori şters.

Aşa că lucrurile nu sunt chiar aşa de grave cum le prezintă deştepţii de pe Dâmboviţa, probabil în funcţie de simpatii sau antipatii. Curat deontologic!