Colţu’ meu / Renaşterea sportului băimărean

 Am aşteptat Olimpiada de la Londra pentru a ieşi din rutina unor programe de televiziune, fie naţionale, fie locale. Am aşteptat şi pentru a vedea rezultate excepţionale, mai ales ale românilor. Printre puţinele  momente în care, acum, s-ar vorbi de bine de noi, prin lumea largă. Am aşteptat mai ales gimnastica, deoarece a fost un izvor de medalii l-a care am băut cu sete la fiecare Olimpiadă.

După experimentul nefericit cu Nicolae Forminte la cârma naţionalei, am reintrat într-o normalitate cu revenirea lui Belu şi a Marianei Bitang. Fetele au fost excepţionale, faţă de perioada Forminte, dar ne-au lipsit dramul de noroc şi, probabil, multe altele de care noi nu ştim. Pe de altă parte, americancele au primit note mari, uneori pe drept, dar alteori inexplicabil. Am putea spune că au fost două trupe de arbitri, una pentru ei şi alta pentru ceilalţi.

Am luat un bronz incredibil, dacă ne gândim că în România mai sunt câteva gimnaste senioare, dintre cele care s-a făcut selecţia. Dacă la gimnastică este aşa, ce să mai spunem de alte sporturi. Baia Mare a avut echipă de gimnastică foarte bună, popice, atletism, nataţie, sporturi care au dispărut din peisajul băimărean. Bazele sportive au început să se dărâme, iar indiferenţa din ultimii 10-15-20 de ani dă roade. Este dureros când vezi o grămadă de copii printre blocuri care se joacă, mimează sporturi la care nu vor ajunge niciodată, deoarece acum nu avem unde, cu cine, de ce.

Primăria doreşte să revitalizeze sportul băimărean. Sper să se aplece asupra unor discipline cu tradiţie în oraş, dar care ar putea avea şi o bază de selecţie destul de numeroasă.

Este enervant că totul se duce spre fotbal, de la atenţie la bani. Priviţi gimnastica, tirul, nataţia, atletismul, sporturi care au o priză incredibilă. Nu poate fi la noi altfel! Daţi şansă pruncilor băimăreni! Mai sunt Olimpiade!