Colţu’ meu / Regretele comune

A crezut că este un tip de treabă, că poate face multe, că poate muta munţii din loc pentru a face loc mai binelui să se reverse spre cei care citeau textele scrise de-a lungul anilor. O poveste comună, cu oameni obişnuiţi ce lucrează, iubesc, ridică o casă, fac copii, adică fac ce trebuie făcut pentru a merge înainte. A crezut că este suficient ca dorinţa, în parte realizată, să conducă mintea şi inima tipului, un individ comun, după cum am mai spus. Puţinele dăţi în care a fost scânteietor a crezut că e suficient pentru a fi trecut în categoria celor care merită o recunoaştere comună, ca genul tipului. Din păcate pentru el, s-a înşelat.

Viaţa este dură, este jungla în care înveţi că totul se mănâncă, totul este o devorare de idei, cuvinte, suflete, inimi, ficaţi şi stomac. Trebuie să ştii că nimeni nu îţi asigură imunitate pe viaţă, nici măcar o vreme, trebuie periodic să iei tratament cu vitamine, să îţi mişti imunitatea spre zona în care simţi că pierzi, în care conductele esenţiale existenţei se fisurează şi licoare unei existenţe comune, liniştite, se duce pe apa sâmbetei.

A crezut că după mulţi ani, cei cu care îşi ducea existenţa comună sunt prieteni. Atunci când te mişti între trei destinaţii, zilnic, cu aceleaşi figuri, apar automatisme ce pot fi înţelese ca expresii ale prieteniei. A uitat că singurele prietenii adevărate se găsesc la vârste fragede, atunci când mintea nu este pervertită de realităţile unei existenţe comune. Prieteniile din copilărie rezistă testului trecerii timpului. Unele, desigur!

Şi ce mai rămâne? Nimic.

În momentul în care totul devine un buboi ce stă să explodeze, nimic nu mai are importanţă. Îţi dai seama că nu ai, de fapt, prieteni, ci eventual tovarăşi pe un drum care merge înainte până în momentul în care eşti nevoit să o iei la stânga sau la dreapta. Poate fi o dilemă, dar sentimentul este sfâşietor. În acel moment apar regretele pe care nu şti cum să le gestionezi, tu fiind un tip comun cu o existenţă comună, cu probleme comune, cu rate comune, cu dorinţe comune. Într-un cuvânt, regrete comune!