Colţu meu. Puterea și adevărul

Presa scrisă, mai ales, are un rol important în toată nebunia asta apărută în urma pandemiei începută în ianuarie. Virusul ucigaș are putere și mărșăluiește în valul doi cam peste tot. În acest context, presa, în general, ar trebui să fie sursa credibilă pentru oameni. Din păcate, de multe ori, știrile care curg în flux continuu fac rău. Te apucă disperarea când îi auzi la televizor pe medicii care anunță toate dezastrele de pe lume. Ce poți face tu, un amărât de consumator de știri? Fie închizi televizorul, fie schimbi canalul, ori mănânci me­canic... Dar orice ai face sămânța
pe­ri­colului a fost plantată în sub­conș­tientul care lucrează. Te pani­chezi la orice simptom pe care, mai demult, nici nu îl băgai în seamă. De asta cred că presa scrisă are un rol mai important. Ziariștii au timp să verifice mai bine, mai temeinic informațiile ce vin în valuri, ca pandemia virusului ucigaș.
Partenerii ziariștilor, în toată această nebunie, ar trebui să fie autoritățile sanitare și cele care se ocupă cu gestionarea crizei. Din păcate, aici avem o mare problemă. Informațiile oficiale vin greu sau deloc. De aceea speculațiile își fac loc în fluxul știrilor ce curg continuu. De multe ori informația creionată după speculații este falsă, greșită și autoritățile care tac nepermis de mult, dezmint, dau informații oficiale menite a îndrepta erorile apărute. Și apare confuzia, apar nervii, neîncrederea, apar alte suspiciuni. Unele poate adevărate.
De aceea, presa scrisă poate fi mai credibilă, mai puternică, mai efi­cientă.
Din păcate, urmează restricții necesare pentru a limita infectarea po­pulației. Măsuri care au început a fi contestate deja. Nici nu au apucat să intre în vigoare. Ce să mai înțe­legi? Ce să le spui celor care pe unele televiziuni urlă că libertățile româ­nilor sunt confiscate? Ce poți face când avem tot mai mulți bolnavi, mai multe decese... Inteligenții ce plâng după libertăți de ce nu dau și soluții?
Îmi amintesc de perioada când la butoanele puterii s-a aflat Adrian Năs­tase și ai lui. Atunci, presa a simțit cum bocancul celor care conduc apasă tot mai tare grumazul oamenilor. Era pentru prima dată când am simțit așa ceva, după 1989.
Atunci, libertățile erau puse în pericol. Dar inteligenții de acum, in­teligenți și atunci, nu au urlat ca acum. Înseamnă că este doar politică. Oamenii, obiș­nuiți să se descurce cum pot, dacă pot!