Colţu meu. Protest de doi bani

De mai multe zile, au loc pro­teste în București și în mai multe orașe din țară. Se pro­testează împotriva măștilor și împotriva restricțiilor impuse de autorități. M-am uitat la televizor cum se strigă, ce se strigă și nu am mai avut nimic de zis. Ce mai poți spune?
În principiu, ne-am câștigat dreptul de a protesta la momentul 1989. Dar și protestele astea își au rostul lor. Un protest doar de amorul artei nu face decât rău celor mulți. Unu’ striga de mama focului că măștile sunt toxice, că au viermi în ele. Spunea că a fost dovedit că au viermi, iar purtatul lor este grav pentru organism. Era un om mare, părea sănătos la  cap, dar, auzindu-l, am avut dubii cu privire la să­nătatea mintală a individului. Ce le mai trece unora  prin cap?! Într-o vreme, se vorbea de cipuri, de îmbolnăvirea populației pentru a reduce nu­mărul de oameni. Și multe altele. Păi, care ar fi rostul unei astfel de operațiuni? Oculta mon­dială care vrea să  omoare mi­liarde de oameni pentru a putea trăi comod pe un pământ pustiu ce ar câștiga? Cine ar mai lucra pentru ei? Cine ar face mâncare, cine s-ar ocupa de servicii, să nu mai vorbim de in­dus­trie, de produsele in­dis­pensabile  unei vieți normale? Mi-l și închipui pe miliardarul des citat lucrând într-o spălătorie sau la munca câmpului. Că și miliardarii trebuie să mănânce.
Cât de prost trebuie să fii să crezi că povestea virusului este inventată pentru a putea reduce populația. Pentru asta nu ar fi trebuit să scoată povestea viru­su­lui nenorocit. Să consume atâ­tea resurse. O puteau face simplu, fără tam, tam.
Culmea e că astfel de teorii sunt discutate afară, la colț de bloc, de cei care până mai ieri vorbeau de fotbal sau de rețete de mâncare. Stau cu măști murdare pe gură, dar sub nas, și îi dau la nesfârșit cu teoriile astea greu de înțeles. După ce termină, se duc acasă și conti­nuă, probabil, discuția pe această temă, în timp ce privesc la emisiunile televizate în care sunt prezentate toate relele de pe lume.