Colţu meu. Poluarea poluării... în Baia Mare e linişte!

De când a început anul acesta, scandalurile s-au ţinut lanţ de biata noastră ţărişoară. Politice, economice, de sănătate, scandaluri suprapuse peste criza gripelor şi a guvernelor. Mai era nevoie de ceva? Se pare că da! Unul pe mediu, cel din Bucureşti, cu aerul irespirabil. Mi-am amintit că până nu demult, doar câţiva ani în urmă, Baia Mare era cel mai poluat oraş din ţară, din sud-estul Europei. Umblam cu batiste la gură, inhalam otrăvurile combinatelor, de la acid la pulberi în suspensie. Anii ăia au trecut, în mod natural, am spune, combinatele şi mineritul au fost închise. Dacă nu este activitate economică nu este nici poluare, spuneau ecologiştii băimăreni, adevăraţi sau închipuiţi.
Şi aşa am devenit un oraş curat, cu aer respirabil, doar cu poluarea ce rezultă de la maşinile care au început să sufoce oraşul. Au început să treacă anii şi nimeni nu a mai spus nimic legat de poluarea băimăreană, ce s-a risipit precum în poveştile frumoase cu final fericit. Aşa o fi?
Văzând situaţia din Bucureşti, mi-am amintit de Agenţia pentru Protecţia Mediului din Baia Mare cu ale sale măsurători. Ce controverse erau pe vremurile poluării masive. Avem chiar nişte panouri ce arată, în teorie, nivelul poluării în oraş, în timp real. Dacă te uiţi pe acolo, lucrurile sunt în regulă. Cu toate astea, sunt unele chestii care au devenit supărătoare. În oraş este mult praf, acele particule în suspensie de care se vorbea în Bucureşti. Cu toate că se face curăţenie bine, avem mult praf. Dacă deschizi geamul să aeriseşti, după puţin timp, un strat subţire de praf din ăla fin se depune pe mobilă. Cei maniaci cu curăţenia ştiu despre ce vorbesc. De unde? Şi de ce? Întrebări fără răspuns oficial. Ăia spun că totul e în regulă, dar se pare că noi, băimărenii, continuăm să înghiţim praf, particule în suspensii, de care nu mai spune nimeni, nimic. Vreun ecologist, ceva!... Nu mai există miză politică, aşa că...