Colțu`meu / Politica momentului și filme de-ale trecutului

Zilele trecute, spre seară, am stat cu ochii lipiți de televizor să vedem ce mai spune președintele SUA Donald Trump după întâlnirea cu președintele Macron. Liderul francez a mers în SUA ca un fel de mesager al Europei. În fine, se cunoaște ce s-a tot dezbătut zilele trecute. Acum, la întâlnirea între cei doi președinți, se aștepta să fie făcute precizări cu privire la mult așteptata pace și despre rolul Europei în acest proces.

Evident, am stat cam degeaba. Nu s-au spus lucruri memorabile. Emmanuel Macron a susținut că este optimist, iar liderul de la Casa Albă, în stilul lui obișnuit, nu a zis nimic extraordinar. Un fel de fâs. Așa că am trecut la agenda politică românească. Unde, de asemenea, nu prea se întâmplă nimic. Ba a cam dispărut și Georgescu de prin spațiu public. Noroc că un post TV îl amintește seară de seară cu sintagma ordinară: președintele ales.

Nici oamenii nu mai sunt atât de aprigi în discuțiile de toate zilele. Adică, la rând la magazin, în parc sau pe stradă. Până nu demult, agenda politică românească era dezbătută cu voce tare. Se făceau chiar și amenințări. La un rând la pizza am auzit cum unu’ îi explica vânzătoarei că lucrurile au luat-o razna și ar trebui să chemăm rușii cu mitralierele lor să facă ordine.

Mi-am amintit de mitralierele astea de pe vremea în care am făcut armata. Nici ușoare, dar nici grele, cu un recul destul de pronunțat, dacă nu țineai bine arma. Dar, atunci, nu ne gândeam noi că ar urma o situație în care mulți români i-ar vrea pe ruși la butoanele puterii românești.

Pe vremea de atunci eram sătui de ruși și de tot ce venea din Rusia. Poate mai puțin de revistele colorate și cu multe fotografii. Pe la noi nu se prea tipăreau cu imagini românești. De asemenea, literatura și o parte din filmele rusești erau interesante, erau pentru consum. Nu pot să nu îmi amintesc de Tarkovski, un regizor incredibil. A făcut doar 7 filme în peste 20 de ani de activitate. Călăuza, un film excepțional, realizat după o nuvelă a fraților Strugațki. O producție SF ce m-a ținut pe scaunul de la cinema fără mișcare. Am fost de două ori și am tot văzut cum unii plecau în timpul filmului. Cam mulți. Dar mie mi-a plăcut! Nu știu în era Putin ce se mai face și nici nu vreau să fim forțați să descoperim.