Colţu’ meu / Poate găsiţi bila de la Muzeu!

Mi-am amintit de perioada în care mergeam destul de des la Mineralogie pentru a discuta cu Victor Gorduza despre flori de mină, despre geologie, mine şi mineri. Era politicos, aveau un fel de ritual al primirii pe care nu-l mai văzusem la alte personalităţi ale locului. În biroul destul de mic, era o masă mai lungă, „în jurul” căreia stăteam la poveşti fascinante. De la el am învăţat multe date, aspecte ale mineritului pe care le-am folosit în materialele scrise de-a lungul anilor. Vorbeam despre orice, dar ajungeam la flori de mină.

I-am cerut odată să facem un mic serial cu şi despre cele mai importante exponate, mici istorioare ale acestor pietre, cu date cu privire la locul descoperirii, cine, cât valora, şi povestea pietrei.

Am crezut, atunci, că şi florile de mină au o poveste aşa cum au multe din tablourile de la Muzeu.

Dar în cazul florilor de mină aceasta este specială şi nu prea poate fi spusă, aşa la liber. Multe dintre ele au fost descoperite de mineri, care aveau convingerea că nu este bine să povesteşti întâlnirea din adâncuri. Sigur că o astfel de abordare m-a atras, dar nu am reuşit să scot micul serial, aşa cum îl vedeam atunci. Acum, el ar fi altfel, din altă perspectivă.

În discuţiile de atunci, Victor Gorduza mi-a dat o listă cu şapte flori de mină, de care era mândru, comoara mică între celelalte comori. Poate un fel de perla coroanei. Între acestea se regăsea şi celebra bilă care a dispărut nu de mult din Muzeu într-un mod greu de înţeles.

Victor Gorduza vorbea cu o căldură aparte de această piatră unică, două feţe ale unui cerc perfect, alb şi negru, într-o îmbinare pe care doar Natura a putut să o realizeze. Când am aflat că a dispărut, mi-am amintit întâlnirea avută cu mulţi ani în urmă.

Poate a fost cel mai reprezentativ exponat al Muzeului, o piesă dragă lui Gorduza, inestimabilă. Era mândru că a reuşit să aducă în colecţia din Baia Mare un astfel de exponat Poate de aceea, cei care se ocupă, sper ca cineva să se ocupe de acest furt, ar trebui să facă un efort în a găsi piatra extraordinară. Este prea cunoscută pentru a fi expusă pe undeva, în lumea largă, iar să o păstrezi undeva ascunsă nu are rost. Ar fi un semn de recunoştinţă pentru cel care a fost Victor Gorduza!