Colțu`meu / Plăcinte românești, delicii românești, în România

Peste circa o săptămână, în localitatea Sfântu Gheorghe va avea loc Festivalul Kurtoskalacs, un festival al deliciilor dulci, după cum spun organizatorii. Probabil și acolo se vor putea înscrie la festival firme din întreaga țară. Cum ar fi dacă de la noi, de exemplu, ar merge vreo zece firme care se numesc plăcinte maramureșene, delicii românești. Ar primi cei din așa-zisa secuime atâtea firme românești cu produse românești și cu denumiri românești? Nu cred.

În schimb, noi, miloși din fire, primim la firme ce produc kalacs-ii pe bandă rulantă. Îmi mai amintesc că povestea colacilor secuiești a început în Baia Mare cu mai mulți ani în urmă, dintr-un demers al lui Isvan Ludescher. Cunoscutul Ludi a pledat pentru colaci în plenul CL și în discuțiile dintre partide. Era viceprimar și s-a achitat destul de bine de obligațiile avute. Dar, încet, încet, au fost admise, împinse în față, tot felul de inițiative ale comunității maghiare.

În general, nu ar fi nicio problemă. Minoritatea maghiară își poate exprima identitatea fără probleme. Singura condiție clară și fără echivoc e că sunt cetățeni români de naționalitate maghiară și trebuie să respecte legile românești.

Ludi a ieșit în pensie și au urmat alte provocări ale etniei maghiare. În ultimii ani, au apărut tot mai multe semnale că se dă un atac la cultura maramureșeană. Povestea e veche și putem începe cu debutul Școlii de Pictură. Subiect despre care am tot scris. Într-o vreme, lucrurile s-au mai liniștit, dar asaltul a reînceput asupra Coloniei pictorilor și asupra Muzeului de Artă, unde există un manager ce se crede buricul artei maramureșene. Nu știu cum se spune buric în maghiară, dar cred că noua administrație a județului va trebui să ia măsuri, chiar dacă vor exista vicepreședinte al CJ din partea UDMR și viceprimar din partea aceluiași partid. La primărie e posibil să fie „văru lu” cel cu buric.