Colţu meu. Picătura din oceanul privilegiilor din România

Eliminarea pensiilor parlamentarilor ar fi o știre a momentului, dacă va rămâne așa. Că este și o cale de atac și, cu siguranță, vor fi unii care vor uza de ea. Amuzant a fost faptul că au început să curgă mesajele  parlamentarilor cu privire la acest succes, să zicem așa. Nu se uscase cerneala pe decizie, și mesajele aleșilor, pregătite dinainte, probabil, au început să circule. Este o victorie cât un mizilic, dar este. Poate acum nu se vor mai înghesui politicienii să intre în Parlament. Făceai patru ani acolo și te alegeai cu o pensie specială de 4500. Să vedem dacă se va lua aceeași măsură și în cazul celor din ad­mi­nistrațiile locale. Aici sunt mai mulți beneficiari, iar  eco­nomiile la  buget ar fi mai consistente. Dar va fi greu.  Deja primarii din teritoriu au început să protesteze. Deocam­dată încet, dar apoi mai tare. Poate niște primari importanți vor fi de acord, dar cei de prin comune, din orașele mici, cu siguranță, nu.
Fără această pensie, nici pri­măriile nu vor mai fi atât de atractive pentru doritorii de funcții de prin partide. Urmă­torii pe listă ar fi polițiștii. Cei care la 40 și ceva de ani ies la pensie. La fel ca în armată și în alte structuri militarizate. Aici economia ar fi consistentă. Dar cine să ia o astfel de măsură? Tuturor le este frică de con­se­cințe.  Fără  aceste favoruri, cei din poliție ar pleca, așa ame­nință. Sau, în anumite situații, se vor face că plouă. Manifes­tări, proteste, de exemplu. Este un șantaj, dar el arată în ce situație suntem, ca societate. Pensiile speciale cele mai mari sunt în magistratură, dar cine să se lupte cu acest sistem? Doar ei judecă o astfel de măsură, dacă  se ajunge la o judecată. Și nu vor da câștig de cauză celor care sunt împotriva lor, cei care judecă. Așa că această mică victorie, cu pensiile parlamenta­rilor, reprezintă o picătură în oceanul privilegiilor nemeritate.
Dacă tot se face o  economie la buget de câteva zeci de mi­lioane de lei, poate acum sunt bani ca să  se plătească  restan­țele salariale ale asistenților personali ai persoanelor cu han­dicap. Cei care au un salariu de mizerie, iar de pensie nici nu vorbim.