Coltu’ meu / Ortacii și pensiilor lor neminunate

Zilele trecute am fost prin Baia Mare. De la punctul A am plecat spre punctul B cu un taxi comod. Afara cald, foarte cald, iar șoferul a lăsat geamul jos, așa că cele 27 de grade ale domnului Celsius mă loveau în plină față.
În plină reverie cu maci și flori de câmp am auzit vocea conducătorului auto, întrebându-mă dacă lucrez la vreun ziar. Și a început să mă întrebe despre mine­ritul din zonă. Omu’ avea o durere. A lucrat peste 20 de ani în mină, subteran, subinginer și fost sportiv și aștepta să îi fie mărită pensia cu 50% așa cum a fost anunțat nu mai știu când. Evident că nu s-a întâmplat așa ceva. Era supărat că militarilor, magistraților și altor categorii sociale le-a fost mărită pensia până la cote neimaginabile, iar lor, foștilor mi­neri, nu. Spunea că se va adresa instan­țelor de judecată, că își va căuta dreptatea la Tribunal. I-am răspuns că nu cred că foștii mineri vor avea parte de vreo reparație morală și materială în ceea ce privește pensia deoarece nu au printre ei oameni care să îi susțină. Nu sunt voci puternice printre foștii mineri, de parcă liderii de sindicat din minerit au dispărut cu desăvârșire. Mulți ani, liderii din minerit au reușit să încline balanțele financiare ale sectorului spre mai binele ortacilor. Nu trebuie să ne gândim direct la Cosma și la mineriade. Acestea au fost momente dureroase ce nu pot fi genera­lizate. Minerii au format o categorie so­cială importantă. Minerii au lucrat din greu, o muncă imposibil de explicat în câteva cuvinte, o muncă ce nu va fi niciodată plătită la valoarea ei adevărată. Minerii plecau la muncă, în șut - cum spuneau ei, dar nu știau dacă se vor mai întoarce acasă. Să mergi sute de metri în genunchi, sau pe burtă, trăgând după tine scule grele de zeci de kilograme, pentru a ajunge la orizontul în care se făceau lucrări nu este ceva ușor. Să vezi numai negru, să respiri piatră sau minereu mi­croscopic, metan sau alte gaze, substan­țe, situații și cine mai știe ce se află prin galeriile minelor, de oricare fel, este ceva ce nu poate fi făcut de oricine. Nu poți fi miner dacă nu ai cât de cât vocație pentru o astfel de meserie.
Oamenii ăștia își doresc o pensie pe măsura efortului pe care l-au făcut zeci de ani. Din păcate, nu se întâmplă așa. Decidenții se poartă cu ei ca și cu niște mineri! Adică, o categorie de oameni de un nivel scăzut, doar lucrează la cote de minus… sute de metri!