Colțu' meu. O poveste de poveste

Nu prea îmi plac aniversările, mai ales acum după anii ăștia cu pandemie, război, recesiune, inflație, încălzire globală, de parcă toate relele lumii s-au pornit să ne facă existența...inexistentă. Cu toate astea, aniversarea de 20 de ani de GAZETA, minunatul nostru săptămânal, este ceva special. Pare incredibil, dar, în urmă cu 20 de ani, am pornit în acest frumos proiect și încă mergem...

Îmi amintesc că primul număr al GAZETEI costa 8.900 lei, era inflație mare, aveam 24 de pagini și eram nerăbdători să vedem primul număr la chioșcurile de ziare. Apăream lunea și nu am încetat să merg în oraș pentru a vedea ziarul nostru în galantarele presei. Atunci erau multe chioșcuri și erau multe ziare atât locale, cât și naționale. Emoția aia de atunci a rămas. Și acum aștept nerăbdător să apară numărul din GAZETA. Din păcate, avem mai puține chioșcuri și mai puține ziare.
Dar să nu uităm că avem motiv de bucurie. Cei 20 de ani de apariție continuă înseamnă 1000 de numere de ziar. Pare mult? Nu știu, dar înseamnă o întâlnire de o mie de ori cu Maramureșul nostru drag, cu oamenii frumoși de aici, cu toate cele bune. Dar și cele rele, cu mulți nesimțiți care au populat efemer spațiul public din postura de politician, mai ales, dar și din zona economică, administrativă, socială și culturală. De toate pentru toți.

Dacă ar fi să punem pe cântarul realităților, partea bună cu partea rea, probabil, acul nevăzut al realității s-ar îndrepta spre  zona neagră, spre  nesimțiți, spre escroci... Dar au trecut, și noi suntem aici cu inima plină de bucurie că am reușit să trecem peste perioadele grele. Poate mai bătrâni, mai reținuți în exprimare, dar mai puternici, mai hotărâți.

Îmi amintesc că stăteam atunci, în urmă cu 20 de ani, pe balconul vechiului sediu de redacție și ne sfătuiam ce să aducem în redacție pentru companie, un cățel sau o pisică. Toți eram iubitori de pisici, dar mai ales de căței. Nu a fost să fie, dar încă ne mai gândim.