Colţu meu. O piaţă pentru băimăreni

Povestea pieţei băimărene de alimente „Izvoarele” merge mai departe, chiar dacă se spune una sau alta despre ea, despre terenul pe care se află. Vorbim despre un petic de teren în care se află piaţa, acel loc de unde băimărenii îşi cumpără legume şi fructe, lactate şi multe altele. În ultimii ani, chiar şi ţigări de contrabandă.

Administraţia băimăreană a anunţat că piaţa a fost preluată, din nou, de municipiu, şi va rămâne piaţă. Este o veste bună pentru cei mulţi, una proastă pentru cei care au pus mâna pe acest loc, pe piaţă, de foarte mulţi ani.
Am scris despre acest loc de când am intrat în presă, de aproape 25 de ani, cu bunele pieţei, dar cu mai relele pieţei. A fost dată, la începutul anilor ’90, de către primărie, unor aşa-zişi investitori, pentru modernizare…Cum a fost modernizată, se vede, în schimb, grupul care a pus mâna pe ea a câştigat bani cu lopata. Se spu­nea, în vremurile acelea, că fac un miliard de lei pe zi, bani negri, bani care au mers în buzunare private, dar şi în conturi ale unor oficiali, politicieni.
Sunt câteva averi vizibile, în oraş, pe lângă care trecem zilnic, edificate cu bani negri proveniţi din piaţa de alimente. Mecanismul a fost descris de multe ori şi nu revin acum asupra lui. Nici nu mai are rost. Cert este că piaţa, dincolo de afacerile câtorva, a devenit un loc în care producătorii adevăraţi au mai puţin loc decât bişniţarii şi intermediarii, mai coloraţi sau mai puţin coloraţi. Ţăranii obişnuiţi trebuie să plă­tească pentru a putea vinde, iar mafioţii fac legea, stabilind preţurile legumelor şi fructelor. Partea cea mai proastă e că unii producători adevăraţi s-au dat cu mafioţii. Aduc marfă de prin vecini şi o vând ca fiind româ­nească, din Maramureş. Sperăm ca mafioţii, profitorii să dispară până la urmă, iar ţăranii mara­mureşeni să îşi vândă produsele lor la preţurile pe care le doresc.