Colţu’ meu / O mică scârbă!

El, un infractor nedovedit a ajuns să fie cuvântul celor mulţi. Adică să îi reprezinte prin tot felul de comitete şi comiţii. Se luptă cu cinstea, politeţea, corectitudinea, crezând că oamenii sunt asemenea lui. Unii sunt, cei mai mulţi nu! Aşa vreau eu să cred, deşi sunt semne că lucrurile s-au mai schimbat. Adică, cantitatea de nesimţiţi este mai mare decât cea a nenesimţiţilor.

Îl urmăresc de ceva vreme cum se produce pe televiziunile naţionale. Este incredibil! Cine îl invită şi de ce? Îşi plăteşte aceste apariţii? Crede că prezenţa între oameni care au doi neuroni îi conferă aceeaşi cantitate de materie cenuşie sub forma biluţelor în care încap inteligenţă, corectitudine, demnitate…

El, infractor nedovedit, vorbeşte despre infracţiunile altora. Cât tupeu trebuie să ai!

De mai multe zile nu ai ce vedea la televizor. Dacă nu eşti fan al lui Suleyman, al poveştilor de can-can, al succesului de la bingo, loto, nu prea mai ai ce vedea, cel puţin la orele serii. Stau şi mă uit la factura de la cablu’ şi mă întreb de ce dau atâţia bani să ajung tot acolo, citit fără ochelari, adică câteva pagini şi oprirea în regatul viselor uşoare în care totul este okei.

Au nărozit şi ăştia care fac programele astea. Pe de altă parte, ce ar putea fi la televizor încât să stai lipit de ecran?

Un film bun, de exemplu! Dar câte filme ai putea viziona într-o zi? Un documentar, o emisiune culturală, muzicală, sau dezbateri cu moderatori din categoria celor ce îşi iubesc meseria.

Nu ştiu câte ai putea viziona pe zi, sau câte zile la rând. Nu cred că multe, tot la scandal şi can-can ai ajunge, că asta ni se serveşte cel mai des, la toate orele şi pe toate canalele şi cred că ne place. Este un fel de masochism al intelectului.

Dincolo de asta, cum poate individul ăsta să vorbească de demnitate?! Nu mă pot decupla de subiect, iar scârba nu trece!