Coltu’ meu / O întrebare pentru ministrul Liviu Marian Pop!

Zilele trecute butonam televizorul când faţa rotundă a ministrului Educaţiei, Liviu Marian Pop, m-a determinat să opresc căutările unei emisiuni interesante. Noul ministru, singurul din Maramureş, tocmai spunea că în învă­ţământul românesc sunt mulţi profesori ne­calificaţi care predau. A dat exemplu cu limba română. Adică, spune ministrul, pruncii românilor nu au parte de o educaţie de calitate deoarece sunt mulţi profesori necalificaţi în sistem. A mai spus că e ca şi când te duci să te operezi, iar medicul este unul necalificat. Şi se întreabă ministrul dacă este normal!
Păi nu este, aşa cum nu este normal ce se întâmplă cu mulţi dintre cei ce au avut nefericita inspiraţie de a face o facultate pentru a fi profesor.
Tânăr fiind, te gândeşti că vei termina o facultate bună, Litere să spunem, după care vei începe să predai şi tot aşa până la pensie. Eşti profesor, ai un salariu bun, faci şi meditaţii, dar ce este mai important, ai asigurat servi­ciul. Tot timpul va fi nevoie de profesori! O profesie onorabilă, un statut important în societate…bla, bla, bla.
Este un calcul simplu, de la care mulţi tineri pleacă pe drumul de adult, un drum ce merge spre întemeierea unei familii, copii…
În realitatea anilor pe care îi petrecem, însă, lucrurile stau altfel.
Ieşi profesor, dar nu ai post. Stai la mâna repar­tizărilor care se fac în fiecare an, în funcţie de media pe care o obţii la examenul de titularizare. Ai o notă bună şi mergi cu satisfacţie la şedinţa de repartizare. Acolo ai surpriza să constaţi că la limba română nu sunt posturi titularizabile şi iei unul ca supli­nitor. Îţi spui că în anul care vine o să fie bine şi vei prinde postul mult visat. Dar anul următor, aceeaşi situaţie. Şi tot aşa, an de an, în loc de  concediu, mergi la examenul de ti­tularizare, îl iei, iar la repartizare primești locul de suplinitor. În Baia Mare sau în judeţ. După opt, nouă, zece ani, viitorul ţi se pare sumbru. Îţi reproşezi că ai dat examen la o facultate umanistă şi ai vrut să fii profesor. Alţi colegi de-ai tăi sunt fie stabiliţi în alte ţări, fie au alte meserii şi sunt destul de integraţi, căsătoriţi, au copii. Tu nu poţi să te căsătoreşti pentru că, fiind suplinitor, nu poţi accesa un amărât de credit pentru o locuinţă. Statutul de suplinitor este jalnic şi singurii care te apreciază sunt copiii cărora le predai. Lor le pare rău că în anul ce vine nu îl vor mai avea ca dascăl pe cel ce i-a bucurat cu o ma­terie pe care atunci au descoperit-o: limba română.
Şi uite aşa se pierd nişte dascăli care ar fi vrut să mute munţii din loc, să fie profesori mo­derni, demni de vremurile în care trăim.
Sigur, sunt profesori care îşi găsesc post dacă au 4000 de euro, un tarif pentru o titularizare în locul unuia ce iese sau va ieşi la pensie. Dar sunt şi altfel de modalităţi de a fenta sistemul.
O întrebare pentru ministrul Liviu Marian Pop, că e de pe aici!
Câţi profesori de limba română au ieşit la pensie în ultimii zece ani, în Baia Mare? Să ştim şi noi, că posturi nu au fost. Sau de ce sunt multe catedre blocate, de care nu se ştie, dar care sunt date, oferite…? Un sistem!