Coltu’ meu / Nu omorâţi presa!

Noi, cei care am crescut în perioada comunistă, vorbim cu un anumit înţeles despre libertate. Un concept greu de înţeles atunci când nu ştii, nu ai văzut altceva decât ce ţi se servea la micul dejun, prânz, cină. Desigur, libertatea are mai multe înţelesuri, mai multe mani­festări, o paletă infinită. Putem vorbi de libertatea de a munci unde vrei, de exemplu. Te poţi duce în Ungaria, Polonia, Italia, Spania, Anglia sau cine ştie unde în lumea asta mare. Când este vorba de vreun accident important, de o catas­trofă, un ca­ta­­clism natural, pe oricare meridiane, imposibil să nu auzi de vreun român. Am ajuns pe toate meridianele, în căutare de o viaţă mai bună. Noi, ro­mâ­nii, suntem un fel de popor migrator, deşi suntem aici de 2000 de ani, după cum am învăţat la şcoală. Oame­nii pleacă din cauza condiţiilor, a salariilor mici, a neputinţei de a reuşi să asigure familiei necesarul pentru un trai demn.
Pe de altă parte, românii pleacă şi pentru a vedea o altă lume. După zeci de ani de cortină, vrei să vezi cum o duc alţii.
Şi aşa ajungi liber. Dar nu poţi spune că ai găsit libertatea. Şi acolo, ca şi aici, oamenii sunt prizonierii propriului statut de om liber, dar aflaţi în imposibilitatea de a face ce doresc, cum doresc. Şi acolo este program, şi acolo trebuie să te supui unor reguli, să accepţi cutume ce nu îţi convin, să mergi, să vii atunci când ţi se spune. Este o libertate controlată de viaţă, dar mai ales de maşini şi oameni. După o vreme îţi este lehamite de libertatea câştigată şi începi să tânjeşti după libertate, evident.
De multe ori democraţia este un sistem limitativ, chiar dictatorial, deşi pare o contradicţie de termeni.
Aşa că ne agăţăm de singura libertate cu adevărat liberă. Cea a cuvântului, libertatea de exprimare, libertatea presei.
În 1989 am strigat şi am cântat despre libertatea câştigată, acum putem nuanţa ce am câştigat, de fapt. Dar libertatea presei a fost şi a rămas singurul mare câştig. Dacă o omorâm acum de tot nu va mai rămâne nimic. Pentru nimeni, nici pentru noi, nici pentru cei care ne omoară.

Nu omorâţi presa!