Coltu’ meu / Nişte nenorociţi!

În sfârşit, după aproape un an a venit şi motivarea sentinţei procesului lui Dan Pârcălab, dacă îl mai ştiţi, ziaristul ăla bărbos ce scria editoriale bune, poate cele mai bune din Ardeal.
Lectura tomului nu face decât să consfin­ţească ceea ce noi am susţinut tot timpul: Nevinovăţia! Poate de acum va începe un proces greu, procesul conştiin­ţei celor care au minţit pentru ca Pârcă­lab să ajungă… dar n-a ajuns. Nimeni, dar nimeni nu îi va da înapoi lui Dan, copiilor lui, soţiei şi părinţilor, lui Mircea, fratele lui, toţi anii ăştia pierduţi prin tribunale, prin sălile paşilor pierduţi. În primul rând!
Dar nici nouă, celor din redacţia minunatului nostru săptămânal nu ne va da înapoi timpul pierdut pe calea nesfârşită a neputinţei, a furiei, a nopţilor pierdute încercând să înţelegem de ce se întâmplă toate astea. Fiecare dintre noi, unii mai mult, alţii mai puţin, a tras alături de Dan şi familia lui. Mai ales în primii câţiva ani după acel februarie rece, întunecat, când nişte tovarăşi l-au luat pe Dan din redacţie şi până la Cluj nu s-au mai oprit.
În ăştia mai bine de zece ani m-am întâlnit de nenumărate ori cu denunţătorii lui Pârcălab, în târg, la unele manifestări sau în cadru oficial, unii dintre ei au avut şi calităţi oficiale (ho, ho, ho… asta chiar îi bună!).
Nicio urmă de regret, de ceva… acolo. Să vină să spună că ar retrage minciuna pentru că şi-au dat seama că… Nişte nenorociţi! Nişte profitori! Toţi, dar toţi îşi doreau cu ardoare să apară în presă, să fie remarcaţi, să fie citaţi să îşi dea popo­rul seama ce importanţi sunt, ce deştepţi şi charismatici îs… nişte nenorociţi.
Când mă gândesc că unii chiar au condus, Mircea Dolha era chiar să conducă oraşul ăsta! Într-un fel, pentru o perioadă a şi condus. Dar dacă ar fi fost şeful cel mare? Ce s-ar fi întâmplat cu Baia Mare? Cum ar fi putut un nenorocit ce a minţit aşa, să conducă? Unul care a vrut să nenorocească o familie din motive obscure. Să lase pruncii, soţia şi părinţii lui Dan, de izbelişte, doar pentru că a vrut să se răzbune, sau poate că a trebuit să dea curs unor solicitări venite de la cei care doreau informări acuzatoare. Poves­tea GAZETA e mai largă, mai adâncă, mai terifiantă.
Măi, Mircea! Cum ai putut să minţi că… Ai vrut să ne nenoroceşti aşa cum îţi neno­roceai angajaţii, trăgându-le picioa­re în cur prin curtea firmei tale. Că ai şi firmă! Un nenorocit!