Colțu” meu! / Nici parcul mare nu mai e ce-a fost

Pe căldurile astea simți nevoia să ieși undeva, în general la pădure, să cauți răcoare. Dar unde? Primul loc care îți vine în minte e parcul mare. Și, din partea de sud a orașului, te duci cu speranțe mari la nord, în parc. După vreo 20 de minute de circulat printr-un soare neiertător, ajungi la intrarea în parc. Dar unde să parchezi? O mare problemă. Mergi în sus, în jos, dar peste tot locurile de parcare sunt ocupate. Te întorci și o iei pe partea cealaltă. Nici acolo nu găsești. Deja ești transpirat de nu mai vrei nimic. Cu chiu cu vai, găsești un loc. Și parchezi. Apoi te îndrepți spre liniștea și răcoarea din parc. Eroare! Gălăgie de nu poți suporta. Copii care strigă, bicicliști ce merg în toate părțile. Tarabe cu fel și fel, pe ici-colo, dar mare mizerie. Nici nu îți vine să cumperi ceva. Ajungi la micul lac cu pești. Apa tulbure și o grămadă de pești. Cu siguranță sunt prea mulți și de toate felurile. Lumea stă pe bordurile care înconjoară lacul la povești. Cu telefoane în mână, discută, râd, dau de mâncare la pești, ceea ce ar fi interzis. Nici aici nu găsești liniștea dorită. Păi, unde să mergi? Răcoare nu e, gălăgie e, mizerie de necuprins...Am văzut locurile de joacă pentru cei mici. Băi și aici murdar, plin de ambalaje pe jos, mulți părinți cu prunci în cărucioare sau pe jos. Fiecare strigă pe limba lui. Toți vorbesc, toți strigă, o harababură. Nici nu înțeleg cum stau atâția părinți acolo cu niște copii care ar fi dorit locuri de joacă măcar. Curate. Nu cred că nu se face curățenie. Cu siguranță, principalii vinovați sunt cei care frecventează aceste spații de joacă. Dar...întotdeauna există un dar. Parcul mare ar trebui să fie cel mai frumos loc din oraș. Din păcate, e multă mizerie și multă gălăgie. Sunt la intrare localuri cu mâncare, băutură și de aici pleacă multe. Într-un final, am renunțat la parc și am venit acasă pe aceeași căldură infernală. Măcar aici e liniște și ceva umbră pe balcon. O zi de duminică sub cupola de foc.