Colţu meu. Nici așa nu e bine!

Mai sunt două săptămâni și vreo două zile până la alegerile parlamentare, iar campania electorală s-a desfășurat ca și când nu ar fi fost. Evident, de vină este virusul ne­norocit care umblă peste tot.
Cu toate astea, nevoia de informare electorală este evidentă. Formula clasică „Dar noi cu cine vo­tăm?” este mai actuală ca ori­când.
La alegerile de dinainte de pandemie, campaniile electorale se desfășurau după cum doreau poli­ticienii. Adică, mult, obositor, scump. Era obsedant să vezi peste tot chipuri de candidați, în presă, în cutia poștală, la magazine, îmi amintesc de războaiele electorale care au avut loc în urmă cu mai multe mandate, pentru vitrinele magazinelor. Se contestau unii pe alții. După ce candidat era pus pe vitrina interioară a magazinului îți dădeai seama de simpatiile politice ale celor ce dețineau spațiul, afa­cerea.
Apoi, s-a renunțat la magazine, dar marile chermeze organizate la întâlnirile electorale au rămas. Se mâncau sarmale electorale, cârnați cu fel și fel de garnituri, se bea bere, mai ales. Toate partidele organizau astfel de întâlniri. Atunci, îi acuzam pe politicieni, ne plân­geam că totul este obositor, nu numai cei din presă, ci și alegătorii. La cumpărături, la colț de bloc, ori la piață, invariabil, subiectele de discuții erau alegerile ce urmau să fie. Despre candidați se spuneau povești, bârfe, multe lucruri inventate, dar și multe adevăruri. Și eram nemulțumiți de tot tam-tamul făcut cu unii sau alții.
Acum, pandemia ne-a arătat reversul medaliei. Nu tu întâlniri, nu chermeze, nu discuții. Dacă mergi la magazin sau în curtea blocului, lumea nu mai discută despre cei ce vor fi aleși. Pandemia a pus stă­pânire până și pe discuțiile astea. Și am ajuns la concluzia că nici așa nu e bine. Nu vorbesc ca om de presă, ziariștii mai știu despre unii și alții, dar oamenii, alegătorii, probabil vor fi derutați. Mulți dintre cei propuși de partide sunt necunoscuți. Iar după alegeri... vor începe tânguirile în legătură cu cei aleși.